Vitiligo – Cum se manifestă, complicații, factori de risc, tratament

Pielea este cel mai mare organ din corpul nostru și este și unul cu mare importanță estetică pentru mulți dintre noi. Tocmai din acest motiv îi acordăm un grad ridicat de atenție îngrijirii și protecției acesteia. Afecțiunile legate de piele ne provoacă disconfort, care poate fi cosmetic, dar nu trebuie neglijate complicațiile care pot să apară din cauza acestora. O asemenea afecțiune este vitiligo.

Un studiu publicat de Karger AG în Elveția în 2020 estimează o prevalență a acestei boli între 0,5 și 2%. Deși aceasta poate să afecteze orice sex și orice etnie, declanșându-se la vârste variate( între 10 și 30 de obicei), pare să existe totuși un factor geografic. Un studiu realizat în provincia Shaanxi din China raportează o prevalență extrem de scăzută, mai mică decât 0,01%, dar aceasta crește în unele regiuni din India până la aproape 10%, scrie ziarmedical.ro.

Multă vreme nu a fost cunoscută exact cauza apariției bolii, dar s-a ajuns la un consens internațional, vitiligo fiind declarată o boală autoimună. O boală autoimună este caracterizată printr-un atac al sistemului imunitar asupra celulelor proprii chiar dacă sunt sănătoase. Nu se cunosc exact factorii care declanșează producerea de anticorpi care să atace țesuturile sănătoase, dar se consideră că o serie de factori: stresul oxidativ, genele și mediul ar crește predispoziția pentru o asemenea afecțiune.

Cum se manifestă vitiligo?

Această boală duce la o hipopigmentare a pielii, caracterizată de pierderea selectivă a melanocitelor. Melanocitele produc melanina, pigmentul care dă culoare pielii, părului şi ochilor, iar pierderea acestor celule explică decolorarea pielii în zonele afectate. Un alt rol al substanței este protecția împotriva razelor UV. Petele depigmentate pot să apară în orice zonă a tegumentului, inclusiv în interiorul gurii sau în zona ochilor.

De cele mai multe ori, acestea se extind pe suprafața pielii, dar în multe cazuri petele au o dimensiune constantă pentru luni sau chiar și ani. Tocmai această depigmentare locală face medicii să considere boala una autoimună, melanocitele din restul corpului rămânând sănătoase și după debutul bolii.

Petele au un aspect caracteristic, ele sunt bine delimitate, de culoare albă și sunt înconjurate de piele cu aspect normal. Adesea, periferia petei are un contur hiperpigmentat( mai închis la culoare). Acestea apar în jurul gurii, ochilor, în regiunea inghinală, la nivelul coatelor sau genunchiului și pe dosul palmei.

Leziunile nu apar pe palme și tălpi, probabil datorită cantității scăzute de melanină din aceste regiuni. Ele se pot extinde, iar în timpul depigmentării unii pacienți acuză mâncărime. Cu toate acestea, evoluția bolii este una lentă, agravată însă de expunerea la soare. Tocmai de aceea, primele zone afectate sunt, adesea, cele expuse mai mult la soare precum mâinile și picioarele. Alt simptom asociat este încărunțirea prematură. Zonele afectate devin fotosensibile.

Ce complicații pot să apară?

Din cauza lipsei protecției UV, pacienții pot să sufere de arsuri solare dureroase. Asociate cu vitiligo sunt și: pierderea auzului, schimbări ale vederii și alte boli autoimune, de exemplu afecțiuni la nivelul tiroidei, diabet zaharat de tip 1 și anumite tipuri de anemie.

Există factori de risc?

Deși ziceam că boala poate afecta pe oricine, există anumite situații care cresc predispoziția unui individ de a suferi de vitiligo. Acestea sunt: istoric medical în familie cu vitiligo( în 20% din cazuri pacienții au o rudă de gradul I cu vitiligo) , prezența altor boli autoimune, membrii ai familiei care suferă de boli autoimune (de exemplu anemie pernicioasă), cancerul de piele.

Ce declanșează boala și cum stabilim diagnosticul?

Există posibilitatea ca boala să fie declanșată de: evenimente stresante (cum ar fi nașterea), tăieturi sau arsuri solare grave (efectul Koebner) sau expunerea la anumite chimicale. Vitiligo nu este o boală contagioasă!

Diagnosticul include anamneza pacientului, utilizarea unei lămpi cu lumină ultravioletă sau chiar biopsia unei mostre de țesut afectat. Analizele de sânge pot și ele să determine prezența unei boli autoimune.

Ce tipuri de vitiligo există?

În 2011 s-a stabilit clasificarea bolii în vitiligo segmental și vitiligo non-segmental.

Vitiligo segmental este un tip mai rar întâlnit(10% din cazuri) și apare pe o singură parte a corpului. Deși se răspândește mult mai rapid decât cel non-segmental, acest tip răspunde bine la tratamentele topice. Petele apar în general pe spate, la nivelul pielii din jurul rădăcinilor dorsale ale nervilor spinali.

Vitiligo non-segmental este cel mai frecvent tip de vitiligo. Dacă primele pete care apar sunt simetrice, ele indică prezența acestui tip de vitiligo. Boala are o evoluție mai înceată. În general, petele apar la nivelul: zonei dorsale a mâinii, brațelor, în jurul ochilor și gurii, cotului, picioarelor și genunchilor. Această categorie este la rândul ei împărțită în subclase:

- generalizat – cel mai comun, depigmentarea nu apare într-o zonă specifică, iar dimensiunea variază;

- acrofacial – hipopigmentarea este evidentă pe degete, gură, nas și ochi;

pe mucoasa – în gură sau pe buze;

- universal – o variantă foarte rară, în care este afectată pielea aproape în întregime;

- local – petele albe în zone restrânse și este întâlnit mai frecvent la copii.

Ce opțiuni de tratament există?

Sunt disponibile o gamă largă de tratamente care pot să îmbunătățească aspectul petelor, reechilibrând culoarea pielii, dar niciunul dintre acestea nu pot opri procesul de depigmentare, iar rezultatele necesită un tratament îndelungat și pot avea o eficiență variată. Zonele cu un răspuns bun sunt fața, gâtul și trunchiul. Rezolvările sunt adesea doar temporare și vin împreună cu o serie de efecte secundare, de exemplu, există riscul de subțiere și sensibilizare a pielii. Împreună cu acestea, se recomandă administrarea vitaminei D deoarece expunerea redusă la soare ar putea duce la insuficiența acesteia.

Variantele de tratament și management al bolii sunt:

Produse cosmetice care pot reduce diferența de culoare dintre zonele afectate și cele neafectate;

Creme cu corticosteroizi, dar acestea nu se aplică niciodată pe față;

Fotochimioterapia prin metoda PUVA: poate duce la hiperpigmentarea pielii sănătoase și la arsuri, nefiind recomandată copiilor și gravidelor. Crește riscul de apariție al cancerului de piele;

Fototerapia cu UVB cu bandă îngustă: necesită multe ședințe, dar poate fi aleasă și de copii, femei însărcinate sau care alăptează;

Terapie cu laser excimer;

Terapia cu laser helium-neon: stimulează melanogeneza;

tratament chirurgical- constă în aplicarea unor grefe, utilizabil numai dacă petele sunt în zone restrânse și sunt de mici dimensiuni;

Transplant de melanocite: se recoltează o bucată sănătoasă de piele care este introdusă într-o substanță ce favorizează melanogeneza. Melanocitele astfel obținute sunt transplantate în zonele afectate;

Terapii combinate: mai eficiente decât monoterapia. De exemplu, asocierea unei forme de vitamina D cu creme sau cu fototerapie;

Micropigmentarea, sau tatuarea, este utilă din punct de vedere estetic și este adesea utilizată în zonele care nu au răspuns suficient de bine la alte tratamente pentru egalizare. Totuși, există medici care susțin că traumatismul poate stimula dezvoltarea unor noi pete;

Depigmetarea se utilizează dacă pacientul suferă de vitiligo non-segmentar generalizat. Se depigmentează zonele cu piele sănătoasă, dacă acestea sunt puține. Acesta este un tratament cu rezultate permanente. Crema care este aplicată în zonele sănătoase le va deschide la culoare, dar acest lucru duce și la o piele sensibilă la soare;

Aplicarea protecției solare și evitarea expunerii protejează pielea sensibilă și poate încetini evoluția;

Fototerapia cu UVA;

Medicamente care inhibă activitatea sistemului imunitar;

Deși nu există dovezi legate de beneficiile unor tratamente naturiste, ginko biloba este uneori folosit.