Din tainele încondeierii ouălor de Paşte

Obicei străvechi în tradiţia românească

În fiecare an, în preajma sărbătorilor pascale, mai precis în Joia Mare, gospodinele din întreaga ţară vopsesc ouăle. Vopsirea ouălor de Paşte este un adevărat ritual încă din cele mai îndepărtate timpuri, pe când nu existau vopseluri chimice. Un obicei care se mai păstrează foarte puţin în Dobrogea, dar regăsit în mai multe sate din Moldova, Bucovina, este încondeierea ouălor, obicei străvechi în tradiţia românească ce reprezintă o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale.

Meşteşugul încondeierii ouălelor are la bază legenda biblică conform căreia în ziua de joi, când Iisus a fost crucificat, Fecioara Maria şi Maria Magdalena au aşezat sub crucea patimilor lui Iisus un coş cu ouă albe şi acestea, evident, s-au colorat în sângele Mântuitorului Iisus. Este o legendă prin care putem să explicăm vechimea acestui meşteşug şi tradiţia înroşirii ouălelor de Paşte. Femeile din nordul Moldovei, Bucovina au ridicat au ridicat acest meşteşug la rang de artă prin încondeierea ouălelor. Ioana Tompe, muzeograf în cadrul Muzeului de Artă Populară Constanţa a explicat, pentru „Replica”, procesul încondeierii ouălelor de Paşte. „Se spune “încodeierea ouălelor“ deoarece se foloseşte un condei din lemn, un beţişor care are în vârf o lamelă, condeiul se introduce în ceară de albine topită, cu care se acoperă un prim model suprafaţa ouălui de găină. După ce se realizează un prim model mai simplu, oul se introduce în culoarea galbenă, culoarea rece ca să nu topească stratul de ceară. După ce oul s-a vopsit în culoarea galben, este scos şi desenul îmbogăţit cu alte modele. Ulterior, oul este introdus în culoarea roşie, după aceea desenul este îmbogăţit, se introduce în culoarea neagră şi, în final, deasupra unei flăcări, se topeşte stratul de ceară de albine şi oul rămâne decorat în culorile alb, galben, roşu şi negru“, a povestit Ioana Tompe. Oul este simbolul mormântului lui Iisus care s-a deschis în momentul Învierii Sale. Galbenul ne duce cu gândul la auriul folosit de către biserică la nimburile sfinţilor, roşul este simbolul sângelui lui Iisus, iar negrul reprezintă durerea Fecioarei Maria. Muzeul de Artă Populară Constanţa deţine în patrimoniu o bogată colecţie de ouă încondeiate, constituită din achiziţii mai vechi şi mai noi, care dovedesc continuitatea şi măiestria în practicarea acestui meşteşug. Ouăle încondeiate provin din aşezări rurale specializate în acest meşteşug din Bucovina (Paltinu, Vatra Moldoviţei, Lupcina, Brodina, Vicovul de Sus), Moldova de Nord şi Maramureş. Pentru că nu existau vopseluri chimice, culorile se obţineau în trecut din plante, fierbându-se frunzele, florile, coajă sau tulpina. „Roşul se obţinea din coaja de ceapă roşie sau floarea de bujor, verdele din secară crudă de primăvară, nuc şi izmă, galbenul din coajă de măr sau din flori galbene, albastrul din flori de viorele. Motivele decorative realizate pe ouă sunt vechi simboluri creştine, precum crucea, spirala, meandrul, motive vegetale, precum frunza de stejar, crenguţa de brad sau spicul de grâu, ori motive simbolice ale diferitelor activităţi agro-pastorale, cum ar fi bâta ciobănească, roata morii, grapa sau plugul“, a mai spus Ioana Tompe. Obiceiul încondeierii ouălelor se păstrează în majoritatea satelor din Bucovina, însă foarte puţin în Dobrogea. „În Dobrogea nu s-au încondeiat ouă prin metode tradiţionale folosite de obicei în Bucovina. Dar, femei din zonă, care au ajuns în Dobrogea, sigur că au venit cu acest meşteşug şi l-au împărtăşit comunităţilor locale. Îl regăsim şi astăzi, dar nu sub forma aceasta complicată, ci mai simplă. Se foloseau cel puţin două culori, galben şi roşu“, a continuat Tompe. Se mai spune în popor că ouăle de Paşte, vopsite, pot fi şi benefice organismului. „Se spală cu apă proaspătă, în ziua de Paşte, în care s-a pus un ou roşu şi bani, monede, de aur sau argint, ca să fim sănătoşi, uşori ca oul şi curaţi ca aurul sau argintul. În trecut, se făceau descântece cu coji de ouă roşii pentru mai multe boli: durere de dinţi, de urechi, de gât. Acum nu se mai practică. Persoanele slabe, gălbinicioase şi sfrijite au obiceiul de a se spăla în toate duminicile de la Paşte cu ouă roşii, în apă proaspătă“, a conchis muzeograful Ioana Tompe.

Mirela Sorina PASCAL