GOLĂNIE CU FONDURI EUROPENE LA APELE ROMÂNE

Olandezii nu ne vor în Schengen, dar li se rupe de statul de drept

De circa două săptămâni, constănţenii care locuiesc în cartierul Faleză Nord pot admira de la ferestrele locuinţelor lucrările hidrotehnice care se desfăşoară în imediata vecinătate a plajelor, la aproximativ o sută de metri în larg. Este vorba despre utilajele companiei olandeze Van Oord, care forează, sapă, toarnă piatră şi nisip într-o veselie, mânaţi de un avânt atât înflăcărat încât lucrează până şi noaptea, ca să adoarmă constănţenii din Faleză Nord în "cântec" de şantier. Lucrările începute la sfârşitul lunii iunie fac parte din amplul proiect privind reabilitarea părţii sudice a litoralului românesc al Mării Negre, pentru care Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral (ABADL, instituţie condusă de George Papari) va plăti peste 400 de milioane de lei (aproape 95 milioane de euro), bani proveniţi din fonduri europene.

Contractul a fost atribuit în urmă cu un an de zile, în iulie 2013, asocierilor formate din Porr Bau GmbH- Franco Giuseppe SRL- Dinamica SRL, pentru "protecţia şi reabilitarea zonei sudice a litoralului românesc al Mării Negre în zona municipiului Constanţa", respectiv Van Oord Dredging and Marine Contractors BV- Societatea de Construcţii în Transporturi Bucureşti SA pentru lucrări similare în zonele Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud şi Eforie Nord. Toate bune şi frumoase, numai că lucrările prestate acum de zor de către Van Oord în dreptul municipiului Constanţa nu au nici un fel de autorizaţie de mediu, olandezii considerând probabil că e sub demnitatea lor să ceară voie de la autorităţile române şi au dreptul să sape şi să distrugă ce vor ei şi când vor ei. Potrivit informaţiilor noastre, acest lucru nu ar fi fost posibil fără acordul direct al unor persoane din conducerea ABADL, nu se ştie dacă în schimbul unor mici "atenţii" primite de la olandezi, de altfel extrem de vigilenţi luptători anticorupţie în discursurile publice. Graba celor care au decis să sară peste mofturi precum acordul de mediu ar fi fost motivată de teama de a pierde fondurile europene, care sunt alocate în conformitate cu anumite termene. De asemenea, organele de mediu au fost informate asupra acestor nereguli, iar acestea ar fi somat ABADL să-şi bage minţile în cap, dar băieţii de aici o ţin pe-a lor, că doar pentru asta sunt plătiţi. Problema este că, tocmai din cauza unor astfel de golănii, România riscă să fie ulterior obligată să returneze respectivele fonduri europene.

Vom reveni cu detalii extrem de interesante despre acest caz în numerele viitoare.

Cristian ANTON