REPLICA ONLINE CONSTANTA

16.2° Constanța Joi, 28 Mar. 2024
Anul XX Nr. 6682
16.2° Constanța Joi, 28 Martie 2024 Anul XX Nr. 6682
 

PERICOLUL care te PÂNDEŞTE din apartamentul vecin! Persoanele cu probleme psihice, o bombă cu ceas?

PERICOLUL care te PÂNDEŞTE din apartamentul vecin! Persoanele cu probleme psihice, o bombă cu ceas?

Replica API 23 mai 2016 | 00:00 802

Suiciduri, CRIME şi morţi ţinuţi cu lunile în casă

Suiciduri, CRIME şi morţi ţinuţi cu lunile în casă

Nu puţine au fost cazurile în care persoane cu probleme psihice au fost date dispărute de la domiciliu, fiind alertată Poliţia, sau au ameninţat că se sinucid, uneori chiar trecând la fapte. Aşa s-a întâmplat şi vineri noapte, 13 mai, când o femeie s-a spânzurat în apartamentul ei din zona CET, iar duminică, 15 mai, un bărbat voia să sară de la geam întrucât, spunea el, era încuiat în casă. În astfel de situaţii, probabil că mulţi dintre noi se întreabă de ce respectivele persoane nu sunt instituţionalizate întrucât pot fi un pericol pentru cei din jur. Răspunsul nu este chiar atât de simplu, pentru că există o lege care prevede reintegrarea în societate a acestor suferinzi şi, în plus, tratamentul este unul scump.

Un exemplu este legat şi de triplul asasinat din municipiul Constanţa, din 2014, când Ştefan Alexandru Stoica şi-a ucis bunica, vărul şi mătuşa. Tânărul era cunoscut cu probleme psihice, fiind internat de mai multe ori la Palazu. La fel şi femeia care şi-a pus capăt zilelor în noaptea de vineri, 13 mai 2016, spânzurându-se în apartamentul ei din zona CET. Aceasta urmase tratament medicamentos în SUA, unde fusese plecată.

Cu probleme psihice este cunoscut şi bărbatul care a pus autorităţile pe jar duminică, 15 mai, când ar fi vrut să sară de la geam întrucât ar fi fost încuiat în casă. Iar cazuri sunt multe, dacă e să ne amintim şi de tragedia din Poarta 6, din 2013, când o femeie imobilizată la pat a murit arsă de vie, ea scăpând ţigara pe jos. În apartament se afla şi fiul ei, care avea probleme psihice şi care nu a putut reacţiona. La fel poate fi încadrat şi nefericitul eveniment din luna martie a anului curent, când o femeie de 49 de ani, cu probleme psihice, a stat cu cadavrul mamei ei în casă cam o lună de zile.

Vârstnica decedase şi fiica şi-a văzut, în continuare, de treburi. Autorităţile au fost alertate de către vecini, care au sunat la 112 pentru că nu mai suportau mirosul. În toate aceste cazuri, lumea se gândeşte că se putea ajunge şi la alte nenorociri, care să pună în pericol şi viaţa celorlalţi locatari. Un ochi la aragaz lăsat deschis, spre exemplu, ar fi suficient... Prin urmare, de ce aceste persoane nu sunt instituţionalizate în unităţi speciale? Pentru că Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburari psihice este una stufoasă şi cuprinde multe aspecte. În plus, tratamentul şi spitalizarea sunt costisitoare.

Liviu Chesnoiu: „În spital stau doar pentru diagnostic şi tratament, după care merg acasă”

Potrivit psihologului criminalist, cms. Liviu Chesnoiu, persoanele cu probleme psihice sunt încadrate în mai multe categorii. „Sunt cei care vor să-şi facă lor rău - de regulă schizofrenicii şi sunt cei care fac rău altora - de regulă, paranoicii. Asta, aşa, în mare. De asemenea, intervin şi alte elemente, precum alcoolul, substanţele stupefiante şi aşa mai departe. Ei nu se pot descurca singuri, trebuie să fie ajutaţi de familie. Şi, de multe ori, aceasta reacţionează numai când se întâmplă ceva, cum ar fi o tentativă de suicid, spre exemplu.

De cele mai multe ori este prea târziu. La un spital de psihiatrie, la un centru din acesta, stau foarte mult numai cei care sunt condamnaţi la aşa ceva sau cei care sunt în stare foarte, foarte gravă. Ceilalţi stau pentru un diagnostic şi tratament, după care li se dă drumul şi trebuie să vină la control. Nimeni nu te obligă să stai acolo. Când este o problemă mai gravă, familia trebuie să ia o decizie şi să-i interneze, apoi să aibă grijă să meargă la controale, să-şi ia tratamentele. În plus, boala psihică este foarte costisitoare şi trebuie, în permanenţă, să fii monitorizat şi ajutat de familie.

Tratamentul este de lungă durată, iar în spital nu pot sta prea mult pentru că trebuie să se elibereze locul. Nu poţi sta spitalizat pe viaţă”, a declarat, pentru „Replica”, Liviu Chesnoiu. Potrivit Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, procedura internării unei persoanei într-o unitate medicală de specialitate cuprinde un ansamblu de norme şi reguli. În mare, trebuie să precizăm că internarea poate fi voluntară sau nevoluntară. Prima se face în acelaşi mod ca şi primirea în orice alt serviciu medical şi pentru orice altă boală. Orice pacient internat voluntar într-un serviciu de sănătate mintală are dreptul de a se externa la cerere, în orice moment, cu excepţia cazului în care sunt întrunite condiţiile care justifică menţinerea internării împotriva voinţei pacientului.

Internarea nevoluntară se face atunci când se constată că există un pericol iminent

Procedura de internare nevoluntară se aplică numai după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate şi în condiţiile în care un medic psihiatru abilitat, constatând că persoana suferă de o tulburare psihică, apreciază că din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane. Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se poate face de către medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană; familia persoanei; reprezentanţii serviciilor abilitate ale administraţiei publice locale; reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.

Motivele solicitării internării nevoluntare se certifică sub semnătură de către persoanele sus-menţionate, cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanţelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză şi a antecedentelor medicale cunoscute. Transportul persoanei în cauză la spitalul de psihiatrie se realizează, de regulă, prin intermediul serviciului de ambulanţă.

Dacă medicul psihiatru consideră că nu există motive medicale pentru internare nevoluntară, nu va reţine persoana adusă şi va înscrie decizia sa, cu motivarea respectivă, în documentaţia medicală. Menționăm că aici este vorba și despre implicarea parchetelor de pe lângă instanțe, deciziile instanțelor judecătorești etc.. "Internarea nevoluntară nu constituie o cauză de restrângere a capacităţii juridice a pacientului", se mai arată în lege. În plus, aceste persoane au dreptul la reabilitare și reintegrare socială. Mai pe scurt, dacă nu este vorba despre un caz extrem de grav, persoanele sunt lăsate la domiciliu, unde urmează un tratament.

Liliana CHIRU

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Google New Urmareste-ne pe Google News

Ti-a placut articolul?


COMENTARII

Puteti adauga un comentariu de maxim 1000 caractere

REPLICA

LOTO

6/49
28291833747
5/49
102511321216
joker
2832645102