Victimele din Colectiv nu au primit nici un ban din donaţiile de milioane de euro strânse de Crucea Roşie

Bancă sau asociaţie de ajutorare?

Tinerii continuă să moară la aproape 2 luni de la înfiorătoarea tragedia care a avut loc în clubul Colectiv. Ieri, numărul celor care s-au stins a ajuns la 63, iar în spitale din toată Europa există alţi câţiva zeci de tineri care se luptă pentru vieţile lor. Nici soarta supravieţuitorilor nu este una uşoară. Au scăpat cu viaţă, dar vor rămâne marcaţi pentru totdeauna de iadul din Colectiv. Asta fără a mai pune la socoteală perioada de recuperare fizică, ce poate dura şi ani de zile. Pentru ei, dar şi pentru familiile celor plecaţi dintre noi, românii sufletişti au donat milioane de euro.

O parte din bani au ajuns direct la victime, dar cei mai mulţi au rămas în conturile Crucii Roşii, care pune o serie de condiţii draconice pentru ca supravieţuitorii din Colectiv să beneficieze de sumele donate pentru ei. Practic, Crucea Roşie a devenit un fel de bancă (apropo, oare cât o fi dobânda?), unde trebuie să mergi cu un dosar şi kilometri de hârtii ca să dovedeşti că tu eşti ăla ars care stă în faţa lor. Apoi aştepţi analiza lor şi, la final, în nici un caz nu primeşti vreun leu din cei donaţi pentru tine, ci decontarea cheltuielilor pe care le faci pentru îngrijirea ta.

Cătălin Scânteie, chitaristul trupei Hatemode, rănit alături de soţie în dezastrul de la Colectiv, a fost primul care a atras atenţia asupra problemelor pe care le au victimele cu accesarea banilor donaţi special pentru ajutorarea lor urgentă. Capul răutăţilor ar fi Crucea Roşie, care a strâns de la binevoitori donaţii de 2 milioane de euro pentru victimele din Colectiv. Problema e că i-a strâns, dar îi ţine bine, iar supravieţuitorii nu văd un sfanţ.

Tot ei trebuie să plătească absolut tot, să strângă fiecare bon sau chitanţă, să stea după un doctor care să-i ghicească evoluţia şi costurile aferente, apoi să facă o cerere scrisă cum că ei, victime arse în Colectiv, ar cam avea nevoie de banii strânşi de Crucea Roşie în numele lor, să depună toate la un dosar, iar organizaţia, după o analiză detaliată şi răsverificare, va deconta cumva, cândva cheltuielile deja făcute.

Vă daţi seama, principala grijă a părintelui, fratelui, soţului care îşi are ruda suferindă în spital, mai ales în primele zile de după 30 octombrie, a fost să ceară bon de la taximetrist, de exemplu. Şi chiar nu mai e loc de ipocrizie aici: suntem în România, aşa că e puţin mai complicat pentru Crucea Roşie să deconteze bacşişul, atenţia strecurată în buzunar, fără de care nimic nu merge în ţara asta.

Supravieţuitor din Colectiv: S-au strâns 2.000.000 euro, dar la noi nu au ajuns banii

Iată cum sună ultimele explicaţii oferite în acest context de Cătălin Scânteie: „Încă o dată precizez că nu este vorba de alte fundaţii / asociaţii / ONG-uri cunoscute sau de persoane fizice / juridice care au donat direct în contul nostru ci strict de Crucea Roşie. Deşi s-a luat legătura cu ei la telefon, ba chiar azi am fost în vizită acolo mai mulţi supravieţuitori, ni s-a transmis cât se poate de clar că politica Crucii Roşii nu prevede ajutorul DIRECT cu bani VIRAŢI ÎN CONTUL VICTIMELOR ci prin decontări diverse cum ar fi medicamente, transport dacă este cazul, plată firme de catering dacă nu mai putem găti, plată către firmele de curăţenie dacă nu mai putem ţine mătura / aspiratorul în mână dar şi altele, însă repet, ni s-a spus clar că NU ni se dau banii strânşi de la donatori.

Altfel spus, este ca şi când... fără să ştim am semnat un contract cu Crucea Roşie prin care desemnăm pe cei de acolo să ne administreze banii, cheltuindu-i funcţie de „urgenţele” apărute. Într-adevăr există o listă de cheltuieli la vedere pe site-ul Crucii Roşii, însă pe majoritatea supravieţuitorilor nu ajută cu nimic. Oameni buni, s-au strâns totuşi aproximativ 2.000.000 euro şi continuă să se mai adune din diverse evenimente caritabile, dar la noi, repet, nu au ajuns banii. Aceştia vor ajunge până la urmă, dar strict sub formă de decontări cheltuieli.

Nu vreau să mint ci ţin să precizez din capul locului că le-am trimis câteva bonuri fiscale de la farmacii şi evaluarea medicală, dar medicul nostru nu este abilitat să impună ori să sugereze Crucii Roşii nişte costuri minime sau maxime. Nu mai vorbesc de faptul că pe lângă aceste cheltuieli mai sunt şi altele, pentru care după cum bine ştiţi în România nu prea se dă bon fiscal. Eh, ce facem cu celelalte “costuri”? Vă răspund tot eu... Bine că există şi alte organizaţii / fundaţii, care prin banii viraţi instant şi necondiţionat compensează cheltuielile neprevăzute, fundaţii care ne-au ajutat enorm după 30 octombrie şi cărora le mulţumesc şi pe această cale. Să fie clar, nu doresc să bag mâna în buzunarul nimănui şi nici nu vreau să mă cert cu cineva sus pus, deşi am fost atenţionat să-mi mai ţin gura... Doar atât am vrut să ştiţi că banii voştri se opresc la Crucea Roşie care decide cum se cheltuie. O fi iarnă, dar mie tot nu-mi ţin de cald 1000 de cearceafuri.

Aşadar, dragi colegi de suferinţă... şi stimată conducere a Crucii Roşii, ca să vedeţi că nu e dracul, adică eu, atât de negru... dacă doriţi să fiţi ajutaţi, faceţi repede un dosărel care să conţină copie dupa cartea de identitate, copie după biletul de externare şi evaluarea medicală, la care să adăugaţi bonurile fiscale. Asta în cazul în care le-aţi păstrat, desigur. Din fericire am păstrat mare parte din ele. Acum că dânşii vor dori să ajute suplimentar, rămâne de văzut, deşi repet, astăzi ni s-a spus că politica Crucii Roşii nu ia în calcul ajutorul financiar, adică banii strânşi de la voi să fie viraţi în contul victimelor”.

Cristian ANTON