1 Decembrie pe șinele României: sărbătoare cu frâne trase

În dimineața zilei de 1 Decembrie, în timp ce România se pregătea să sarbatoreasca Ziua Națională, rețeaua feroviară a ales să ofere propria demonstrație – una a neputinței cronice. Din nou, călătorii au fost martorii unui spectacol absurd, în care trenurile CFR au avut întârzieri de zeci și sute de minute, reafirmând un fapt dureros: infrastructura feroviară a țării pare blocată într-o perpetuă stare de avarie.

Locomotivă defectă pe ruta Fetești – Constanta: începutul dezastrului

Cea mai gravă situație s-a înregistrat în zona Fetești, pe Magistrala 800, unde trenul care trebuia să plece spre Constanța la ora 4:45 a rămas împotmolit înainte să iasă din stație. Pantograful s-a defectat, iar trenul, menit să parcurgă cei 79 de kilometri în aproximativ o oră și jumătate, a ajuns la malul mării după aproape trei ore, cu o întârziere oficială de 85 de minute.



Intervenția de urgență a unei locomotive trimise în ajutor a confirmat dezastrul tehnic de proporții: parcul de material rulant al CFR Călători este, în mod sistematic, epuizat, neîngrijit și depășit moral. În loc să circule, locomotivele se târăsc, iar fiecare drum devine o loterie a improvizației.

Pasagerii s-au trezit captivi într-o garnitură fără direcție, o alta dovada vie a incapacității sistemului de a menține în viață un tren de navetă pe o magistrala importanta a țării. Așa arată realitatea feroviară când întreținerea periodică este tratată drept optionala.



Cu acest incident, Feteștiul devine un alt exemplu pe o lista interminabila al degradării ce nu mai poate fi ignorată. Dacă un traseu scurt, în linie dreaptă, se transformă într-un maraton al așteptării, e limpede că problemele sunt mult mai adânci decât un pantograf rupt. Sunt ani de subfinanțare, amânări și improvizații care acum ies la suprafață.



Pentru călători, episodul de la Fetești nu a însemnat doar pierderea timpului, ci și pierderea încrederii. În dimineața de 1 Decembrie, CFR nu a reușit nici măcar să respecte un traseu de 80 km, o realitate alarmantă într-o țară care se pretinde conectată și modernă.

Avalanșă de probleme în restul țării

Nici restul rețelei feroviare nu a scăpat de blocaje. La scurt timp după miezul nopții, un tren care traversa țara de la est la vest a rămas imobilizat în zona Reteag–Dej din cauza unei defecțiuni apărute în mers. În loc să avanseze spre Timișoara, garnitura a fost nevoită să aștepte o altă locomotivă, iar întârzierile au crescut amețitor, depășind două ore.



În Ardeal, o avarie la instalațiile de centralizare între Blaj și Teiuș a dat traficul peste cap. Pe firul 1 s-a circulat la cale liberă, iar fiecare tren care a trecut prin zonă a acumulat automat cel puțin 25 de minute de întârziere. Pe hârtie, o problemă tehnică. În realitate, o nouă mostră a uzurii generalizate.



Nici Valea Jiului nu a fost ferită. Un copac căzut peste linie a rupt pantograful unei locomotive moderne, iar trenurile care tranzitau zona Pietrele Albe–Lainici au rămas blocate, cu întârzieri care au trecut de două ore. O drezină a fost trimisă să degajeze linia, dar până la remediere sute de oameni au rămas suspendați la propriu în mijlocul muntelui.

Ca și cum nu ar fi fost destule, un accident rutier din zona Sălaj a compromis transbordarea pasagerilor pe ruta aflată în lucru între Jibou și Dej. Autobuzele trimise de CFR au rămas blocate în trafic, iar călătorii din trei trenuri au fost forțați să aștepte fără nicio perspectivă clară. În România, pare că până și soluțiile de avarie au nevoie de… alte soluții de avarie.

Dacă ar exista un moment simbolic pentru a înțelege cât de învechit și fragil este sistemul feroviar românesc, atunci 1 Decembrie 2025 a fost acela. O zi în care toată rețeaua a funcționat sub semnul improvizației, iar pasagerii au plătit – din nou – prețul neputinței instituționale. Într-o ironie perfectă, când România își celebrează unitatea, progresul și asa-zisele ambiții pentru viitor, Căile Ferate Române țin neapărat să reamintească, într-o manieră imposibil de ignorat, că țara rămâne încă blocată în propriul trecut ineficient, iar prezentul ei feroviar abia mai supravietuieste la limita funcționalității.