166 de ani de la Unirea Principatelor. Situații similare, politicieni diferiți. Video

Astăzi, la aniversarea a 166 de ani de la Unirea Principatelor Române, politicienii vremii încearcă să confiște importanța evenimentului din 1859, în speranța că vor mai adăuga câteva voturi în pușculița electorală. Potrivit lectorului universitar Răzvan Pantelimon, în 1859, voința politicienilor a deschis drumul către ceea ce astăzi numim România. Diferența dintre politicienii de atunci și cei de acum este enormă. Atunci, interesele țării erau mai presus de orice, astfel că politicienii au trecut peste deciziile marilor puteri și au făcut posibilă Unirea Principatelor, pentru ca ulterior, cu multă abilitate, să convingă marile puteri de necesitatea acestui demers.

Uitându-ne la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 170 de ani, cu patru ani înainte de Unirea Principatelor, parcă avem senzația de déjà-vu. Diferența o fac politicienii de astăzi, care nu pot presta la nivel internațional mai mult decât poziția de ghiocel în fața marilor puteri. Da, istoria se repetă, însă nu cu aceleași beneficii ca acum 170 de ani.  

“Este ziua în care, acum 166 de ani, a început de fapt procesul de unire care avea să se încheie în anul 1918. Am văzut în spațiul public tot felul de discuții despre Mica Unire, considerându-se că în 1918 a avut loc Marea Unire. Eu cred că momentul din 1859 este mult mai important, chiar dacă, teritorial, da, este mult mai puțin decât ceea ce s-a întâmplat în 1918. În contextul politic din 1918, care a fost mult mai favorabil decât cel din 1859, trebuie să recunoaștem că am avut și mult noroc. Fusese Primul Război Mondial, cu distrugerile pe care le-a adus; marile imperii se prăbușiseră; aveam cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson, între care și autonomia. Deci, era un context foarte favorabil autonomizării Transilvaniei și Bucovinei, unificării. Basarabia, la rândul ei, putea să se unească în contextul căderii Imperiului Țarist. Era un context foarte favorabil. În 1859, lucrurile erau foarte diferite”, a declarat lectorul universitar Răzvan Pantelimon

.  

Răzvan Pantelimon

El a precizat că lucrurile nu diferă cu foarte mult astăzi, față de acum 170 de ani.

“Dacă ne uităm la ceea ce se întâmpla acum 170 de ani lucrurile nu diferă foarte mult cu ceea ce se întâmplă astăzi. În anul 1853 trece Prutul și atacă Imperiul Otoman fără declarație de război. Turcii intră în Război împotriva Rusiei, iar pentru că marile puteri considerau că Rusia încearcă să devină un actor important în zona Mării Negre, a Balcanilor, decid să se alăture Imperiului Otoman. Se dau lupte la Sevastopol, în Crimeea, în Marea Baltică. Cam seamănă. Pe vremea aia nu era Nordstrem-ul și cablurile subacvatice, în rest situația este similară cu cea de azi”,  a afimat Pantelimon.

Pentru politicienii vremii interesele țării au fost peste interesele personale sau orgolii politice.

“În 1855, odată cu instaurarea Țarului Alexandru se ajunge la o formă de pace, pentru ca în 1956, la Paris marile puteri discută și despre alte state, printre care și principatele române pentru care se stabilește să aibă loc niște adunări ad-hoc pentru a spune cum doresc să fie organizate Principatele și care să fie soarta acestora. În Moldova sunt alegeri, vine Vogoride care falsifică alegerile, apar o serie de discuții și se cere anularea alegerilor. Parcă am mai văzut scenariul acesta. Napoleon al III-lea care sprijinea Principatele cere anularea alegerilor din Moldova, în timp ce Marea Britanie se opunea. Regina Victoria și Napoleon al III-lea se întâlnesc fără să cheme pe cineva din Principate, unde se ajunge la o negociere conform căreia să se reia alegerile în Moldova dar să nu se ajungă la o unire în adevăratul sens al cuvântului. În anul 1858 se decide să fie convocate adunări elective și să fie aleși doi domni. Urmau să se numească Principatele Unite, dar fiecare să aibă domnitorul ei, doar cu câteva mici instituții comune. În Moldova se propun o serie de nume dar care refuză și se ajunge la Alexandru Ioan Cuza, care era soluția de avarie. El este ales în unanimitate ca domnitor al Moldovei și pleacă spre Constantinopol pentru confirmarea alegerii. În drum se oprește la București unde existau foarte multe discuții pentru alegerea unui domnitor. Politicienii vremii găsesc o chichiță legislativă, în sensul că în acea convenție de la Paris nu scria nicăieri că domnitorul trebuie să fie persoană diferită. Delegația din Moldova reușește să îi convingă pe cei de la București, și în urma unei presiuni a maselor și adunarea electivă îl alege pe Cuza ca domnitor al Țării Românești”, a mai spus Pantelimon.

El a continuat afirmând: “Ce ar trebui să învățăm din ceea ce s-a întâmplat atunci este faptul că niște oameni politici au avut înțelepciunea să privească în perspectivă, să pună pe primul loc țara și interesele acesteia, nu interesele personale, chiar dacă și atunci existau rivalități politice, cu nimic diferite față de cele de astăzi. Și atunci, ca și acum, deciziile se luau peste capul nostru. Cu toate acestea, reprezentanții clasei politice de atunci, într-un context total nefavorabil, au avut înțelepciunea de a găsi această soluție, pe care ulterior au sprijinit-o printr-un efort național dedicat procesului de Unire a Principatelor".

Video:

.