Alegeri în Spania: Imaginea ţării înainte de scrutin: salarii stagnante, locuinţe scumpe, populaţie îmbătrânită şi mulţi migranţi

Spania are duminică alegeri legislative anticipate într-o perioadă frământată, în timp ce ţara încă nu şi-a revenit complet după criza economică din 2008 şi se confruntă cu noi probleme sociale şi economice precum natalitatea scăzută sau preţul ridicat al spaţiilor locative, provocări în faţa cărora politicienii nu reuşesc să găsească soluţii, menţionează agenţia EFE într-un comentariu publicat marţi.

Între anii 2010 şi 2017 salariul mediu a rămas blocat în jurul a 1.800 de euro pe lună, conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INE), în pofida faptului că Spania a ieşit din recesiunea care provocase o scădere a salariilor în anii anteriori.

Mai mult, într-o ţară care a fost o referinţă la capitolul mobilizării feministe de 8 martie, decalajul salarial între bărbaţi şi femei ajunge la 22,3%. Ceea ce înseamnă că, pentru aceeaşi muncă, femeile câştigă în medie pe an cu circa 5.800 de euro mai puţin decât bărbaţii.

În pofida unei redresări a economiei, rata somajului rămâne ridicată, de circa 14,45%, la care se adaugă faptul că aproximativ 90% din noile locuri de muncă create sunt pe perioadă determinată şi procentul contractelor de muncă cu o durată de mai puţin de o săptămână s-a dublat între anii 2007 şi 2018.

Aceasta în timp ce costul locuinţelor a crescut într-un ritm care l-a depăşit pe cel al creşterii salariilor. După cinci ani consecutivi în care a crescut, preţul mediu de achiziţie a înregistrat în 2018 cea mai mare creştere după anul 2008, de circa 6,7%.

Şi chiriile la rândul lor au crescut anul trecut cu procente cuprinse între 9,3% şi 10%, conform unor evaluări private. Rezultatul este că Spania este ţara membră a Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) cu procentul cel mai ridicat de venituri alocate plăţii spaţiilor locative, 37% dintre familii dedicând în acest scop peste 40% din veniturile lor.

Una dintre principalele consecinţe ale acestei instabilităţi financiare este scăderea natalităţii. În 2018 Spania a înregistrat cea mai redusă rată a natalităţii după anul 1941, fiind la acest capitol antepenultima ţară din UE.

Potrivit datelor INE, din motive ce ţin de venituri şi activitatea profesională, circa 42% dintre femei amână prea mult momentul în care decid să nască un copil, iar 88% dintre femeile cu vârste sub 30 de ani nu au niciun copil.

În paralel, creşte speranţa de viaţă a spaniolilor, care la orizontul anului 2040 ar putea fi cea mai mare la nivel mondial. Conform proiecţiilor INE, în anul 2033 unul din patru spanioli va avea vârsta de cel puţin 65 de ani, raport care va ajunge în anul 2068 la aproape unul din trei.

Creşterea longevităţii poate fi pusă şi pe seama dietei mediteraneene, care ajută la prevenirea afecţiunilor cardiovasculare, precum şi sistemului medical spaniol, considerat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ca fiind al şaptelea cel mai eficient din lume.

În condiţiile acestei piramide demografice inversate, menţinerea actualului sistem de pensii implică un risc tot mai mare şi, dată fiind natalitatea redusă, singura cale de a creşte numărul lucrătorilor care cotizează la sistemul de asigurări sociale este imigraţia.

Imigranţii reprezintă în prezent circa 13% din populaţia activă a Spaniei, procent considerat a fi prea mic pentru a putea susţine sistemul de pensii publice. Conform estimărilor FMI, chiar şi cu o creştere a cotizaţiilor şi a vârstei de pensionare ar fi nevoie ca până în anul 2050 să fie integraţi pe piaţa forţei de muncă circa 5,5 milioane de imigranţi.

Totuşi, realitatea este că Spania nu are un sistem organizat de imigraţie şi mulţi migranţi vin în această ţară în mod clandestin, fără acte în regulă.

Şi în timp ce unii vin, alţii se văd obligaţi să plece. Circa un milion de spanioli au emigrat de la începutul crizei economice, dar numărul lor total este de peste două milioane.

Deşi educaţia universitară este de înaltă calitate, rata şomajului în rândul tinerilor ajunge la 24,4%. Consiliul Tineretului din Spania susţine că aproape jumătate dintre tineri trăiesc în condiţii de sărăcie.

Prin urmare, ''fuga creierelor'' se înregistrează în special din rândul tinerilor, întrucât mulţi dintre ei găsesc doar un loc de muncă part-time, cu un salariu inferior şi mai mult de jumătate dintre ei lucrează pe posturi pentru care sunt supracalificaţi.

AGERPRES