Alertă maximă în NATO: se ia în considerare ieșirea SUA din alianță

Pentru multe Guverne europene, inclusiv pentru cei mai vechi și loiali aliați ai SUA, amenințarea lui Donald Trump cu tarife punitive împotriva oricui încearcă să-l oprească să cucerească Groenlanda a fost picătura care a umplut paharul. „Divorțul” SUA de Europa și NATO, cred ei, este „acum inevitabil”, informează POLITICO.

În privat, oficialii europeni consternați descriu graba lui Trump de a anexa teritoriul suveran danez drept "nebună", întrebând dacă este prins în "modul său de războinic" după „aventura” sa în Venezuela — și spunând că merită cea mai dure represalii ale Europei pentru ceea ce mulți văd ca un "atac" clar și neprovocat împotriva aliaților de pe cealaltă parte a Atlanticului.

Coordonarea europenilor

Coordonarea europenilor a început deja, la fel ca și marea discuție despre ce urmează.

Cu excepția unei schimbări radicale în abordarea Statelor Unite, acest proces pare probabil să se încheie cu o remodelare radicală a Occidentului, care ar răsturna echilibrul global al puterii.

Implicațiile variază de la daune economice transatlantice pe măsură ce tensiunile comerciale cresc, până la riscuri de securitate, pe măsură ce Europa încearcă să se apere fără ajutorul american înainte de a fi pe deplin pregătită.

Pentru început, statele europene, inclusiv cele care nu fac parte din UE, precum Marea Britanie și Norvegia, au petrecut mare parte din al doilea mandat al lui Trump lucrând într-un grup din ce în ce mai eficient care deja operează fără America: așa-numita coaliție a celor dispuși să sprijine Ucraina.

Consilierii pentru securitate națională din 35 de guverne sunt în contact regulat, întâlnindu-se frecvent online și față în față, precum și prin mesaje text mai puțin formale. Ei sunt obișnuiți să caute soluții multilaterale într-o lume în care Trump este o parte importantă a problemei.

Nivelurile de încredere în aceste cercuri sunt, în general, ridicate, conform persoanelor familiarizate cu modul în care funcționează grupul. Nici nu este vorba doar la nivelul oficialilor: liderii naționali își „suflecă mânecile” și lucrează în „grupuri noi și intime”, scrie sursa citată.

Grupul Washington

Lideri precum Keir Starmer din Marea Britanie, Emmanuel Macron din Franța și Friedrich Merz din Germania, precum și președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen, Alexander Stubb din Finlanda și Meloni din Italia își trimit regulat mesaje — adesea în același grup de chat.

În ultimul an au dezvoltat o rutină bine antrenată de schimb de mesaje ori de câte ori Trump face ceva nebunesc și potențial dăunător. "Când lucrurile încep să se miște rapid, este greu să faci coordonarea, iar acest grup [chat] este foarte eficient", a spus o persoană familiarizată cu aranjamentul. "Îți spune multe despre relațiile personale și cât de importante sunt ele."

Aranjamentul "informal, dar activ" este cunoscut sub numele de Grupul Washington, după adunarea liderilor europeni care au vizitat Casa Albă împreună cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenskyy, în august anul trecut.

Scandalul lui Trump privind Groenlanda a înclinat acum balanța

A dispărut abordarea blândă față de amenințările președintelui american. Chiar și Starmer, de obicei cel mai precaut lider, a acuzat amenințarea cu tarifele președintelui ca fiind "greșită", inclusiv, aparent, într-un apel direct cu Trump duminică.

Criza din Groenlanda a concentrat atenția asupra întrebării despre cum să meargă mai departe fără America alături.

"Coaliția celor dispuși a început ca fiind despre Ucraina," a spus un alt diplomat. "Dar a format legături foarte strânse între unii dintre oamenii-cheie din capitale. Ei au construit încredere și aptitudine de a lucra împreună. Se cunosc pe nume și e ușor să iei legătura și să trimiți mesaje."

Acest format ar putea deveni baza pentru o nouă alianță de securitate într-o eră în care SUA nu mai susțin NATO și securitatea europeană. Un nou aranjament nu ar exclude cooperarea cu America, dar nici nu ar lua-o de-a gata.

Tot în discuțiile text cu liderii Grupului de la Washington apare chiar Zelenskyy, ceea ce aduce o altă idee intrigantă în ecuație. Ucraina este de departe cea mai militarizată țară dintre cele reprezentate, având o armată uriașă, o industrie de producție de drone extrem de sofisticată și mai multă expertiză în realitățile luptei într-un război decât oricine altcineva.

Deși Ucraina a căutat de mult timp aderarea la NATO, acest lucru pare acum mai puțin important decât era odinioară, pe măsură ce promisiunile Americii de a susține orice garanții de securitate devin tot mai puțin convingătoare pe zi ce trece.

Dacă forța militară a Ucrainei ar fi inclusă, adăugată la cea a Franței, Germaniei, Poloniei și Regatului Unit, printre alții, puterea armată potențială a coaliției celor dispuși ar fi vastă și ar include atât statele nucleare, cât și cele nenucleare.

Deși nevoia Europei de a se apăra cu mai puțin sprijin american este un subiect vechi de discuție, în ultimele zile au fost marcate de o avalanșă de inițiative și titluri din partea Bruxelles-ului. Oficial, UE a hotărât să se poată apăra până în 2030.