Analiza INR: ce este, cum se interpretează rezultatele, când este indicată

Analiza INR reprezintă un test de sânge care măsoară timpul de protrombină (cât de repede se coagulează sângele).

Testul poate fi recomandat pentru a monitoriza eficacitatea unui medicament de subțire a sângelui (cum ar fi warfarina, acenocumarolul), pentru a diagnostica afecțiuni hepatice ori tulburări de sângerare, precum hemofilia, sau pentru a evalua capacitatea de coagulare a sângelui unui pacient înainte de o intervenție chirurgicală. Rezultatele analizei INR pot varia în funcție de vârstă, sex și istoricul de sănătate: pentru persoanele care iau anticoagulante, de exemplu, INR-ul ar trebui să fie între 2 și 3. Riscurile unei analize INR sunt minime, scrie doc.ro.

Ce este testul INR

Analiza INR (Raportul Internațional Normalizat) este un test recomandat în general paciențiilor care sunt în tratament cu medicamente anticoagulante. Poate fi, de asemenea, utilizat pentru a evalua riscul de sângerare sau capacitatea de coagulare a sângelui. Pacienții aflați în tratament cu medicamente pentru subțierea sângelui au nevoie să le fie monitorizat INR-ul pentru a ajusta dozele, care pot să variaze.

INR-ul este derivat din timpul de protrombină (PT), care este calculat ca un raport dintre PT-ul pacientului și un PT standardizat pentru potența reactivului de tromboplastină dezvoltat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) folosind următoarea formulă: INR = PT pacient ÷ Control PT. PT, timpul exprimat în secunde, este măsurat în plasmă pentru a forma un cheag în prezența unei concentrații suficiente de calciu și tromboplastină tisulară prin activarea coagulării pe calea extrinsecă.

Valorile de referință pentru INR iau în calcul măsurarea PT în variațiile legate de dispozitiv, tipul de reactivi utilizați și diferențele de sensibilitate în activatorul TF. Valoarea INR variază de la un scor de la 2,0 la 3,0. Optimizarea gamei terapeutice a INR-ului pentru un pacient poate fi dificilă, deoarece aceasta poate fi afectată de caracteristicile pacientului, de comorbidități, dietă și interacțiuni medicamentoase. Pacienții sunt monitorizați la fiecare 3-4 săptămâni în centrele de tromboză sau la clinicile unde se îngrijesc. Unele anticoagulante orale noi nu mai necesită monitorizare prin INR.

Alte teste care pot fi efectuate împreună cu un PT și un PTT (timpul parțial de tromboplastină) sau în urma unor rezultate anormale includ:

Numărul de trombocite - pentru a determina dacă trombocitele sunt prea puține, ceea ce poate provoca o sângerare excesivă

Testarea fibrinogenului - poate fi făcută pentru a exclude un nivel scăzut sau disfuncția fibrinogenului ca urmare a unei prelungiri a PT

Testele factorului de coagulare - acestea măsoară activitatea factorilor de coagulare și pot detecta niveluri reduse de proteine sau proteine care nu funcționează corect (au o funcție redusă). Rar, poate fi măsurat astfel și nivelul de antigen al unui factor de coagulare.

Factorul von Willebrand - se efectuează uneori pentru a se afla dacă boala von Willebrand este cauza unei PTT prelungite

Testul pentru determinarea anticoagulantului lupic - poate fi indicat pentru a investiga în continuare cauza prelungirii PTT și/sau PT, în special la pacienții cu tulburări de coagulare.

Cum se face testul INR

Testul INR se face simplu, procedura fiind aceeași ca la analizele de sânge de rutină. Pacientului i se ia o cantitate mică de sânge dintr-o venă din braț, cu ajutorul unui ac subțire. Testul durează câteva minute. Apoi, sângele este trimis spre laborator, unde i se vor adăuga câteva substanțe pentru a se observa cât durează să se coaguleze.

Când se recomandă analiza INR

Analiza INR se recomandă în special pacienților aflați în tratament cu anticoagulante (pentru fibrilație atrială, tromboză venoasă profundă, embolie pulmonară, dacă o persoană are valve cardiace artificiale, după un infarct sau accident vascular cerebral), dar și în alte situații medicale, cum ar fi înainte de o intervenție chirurgicală majoră.

În timpul tratamentului cu anticoagulante

Pacienții aflați în tratament cu anumite anticoagulante trebuie să facă periodic această analiză, la recomandarea medicului. Scopul este de a monitoriza eficacitatea medicamentului și de a se observa eventuala necesitate de ajustare a dozelor. Dacă în sângele pacientului se formează cheaguri, acestea pot provoca accidente vasculare cerebrale sau atacuri de cord. Testul INR trebuie făcut periodic, la 3-4 săptămâni, în același laborator de analize medicale, pentru ca medicul să aibă o evidență precisă a valorilor și să poată lua decizia adecvată pentru fiecare pacient în parte.

Înainte de o operație

Medicul poate solicita o analiză INR pentru a se asigura că sângele pacientului se coagulează normal înainte ca acesta să fie supus unei intervenții chirurgicale majore.

Pentru detectarea unor afecțiuni hepatice

Testul INR poate fi indicat și pentru detectarea unor probleme hepatice, precum o boală de ficat severă, care poate afecta hemostaza (oprirea sângelui).

Pentru depistarea unor tulburări de coagulare

Dacă ne tăiem și un vas de sânge se rupe, trombocitele se adună la locul afectat și creează un „dop” temporar pentru a opri sângerarea. Pentru a produce o coagulare puternică, o serie de 12 proteine din plasmă (factorii de coagulare) acționează împreună pentru a produce o substanță numită fibrină, care sigilează rana. O tulburare de sânge face ca organismul să creeze incorect factorii de coagulare sau să nu-i creeze deloc.

Tulburările de coagulare (când sângele nu se coagulează corespunzător) sunt de obicei asociate cu istoricul familial, adică moștenite de la părinți, dar pot apărea și ca urmare a unor afecțiuni hepatice, din cauza unui număr prea mic de globule roșii, a carenței de vitamina K sau în urma unor reacții adverse date de medicamente. Cele mai frecvente tulburări de sângerare sunt hemofilia, deficiențele de factor II, V, VII, X sau XII și Boala Von Willebrand. Suferinzii de aceste afecțiuni sângerează excesiv dacă au o tăietură, se învinețesc ușor și se confruntă des cu sângerări nazale (epistaxis).

Dacă apar sângerări neobișnuite

O analiză INR poate fi recomandată dacă un pacient care nu se află în tratament cu anticoagulante se prezintă cu sângerări neobișnuite, precum sângerări gingivale, nazale sau o afecțiune acută numită coagulare intravasculară diseminată, care poate cauza atât sângerare, cât și formarea unor cheaguri.

Pregătirea pentru analiza INR

Pentru analzia INR, nu este nevoie de o pregătire complicată. Înainte de testul INR, pacientul trebuie să ofere informații despre toate medicamentele, vitaminele și orice suplimente ia în perioada respectivă. Medicul îi poate cere să oprească consumul de alimente bogate în vitamina K (spanac, varză, broccoli, conopidă etc.) înainte de acest test. De asemenea, dacă pacientul se află în tratament cu anticoagulante, proba de sânge ar trebui luată înainte ca persoana să-și administreze doza zilnică de medicament.

Ce înseamnă rezultatele analizei INR

Rezultatele analizei INR pot fi prezentate în două modalități; în secunde și ca INR. De asemenea, valorile INR diferă în cazul persoanelor sănătoase și al celor aflate în tratament cu anticoagulante.

Un INR prea mare (coagulare prea lentă) poate fi cauzat de medicația anticoagulantă, afecțiuni hepatice, un nivel nepotrivit de proteine care coagulează sângele, o carență de vitamina K sau de prezența în sânge a altor substanțe care împiedică activitatea factorilor de coagulare. Un INR prea mic (coagulare prea rapidă) poate fi provocat de suplimente alimentare de vitamina K, de un consum mare de alimente care conțin vitamina K (broccoli, kale, năut, ceai verde, soia, ficat etc.) sau de medicamente care conțin estrogen, precum anticoncepționalele sau terapia de substituție hormonală.

În secunde

Timpul obișnuit de care are nevoie sângele pentru a se coagula este între 10 și 14 secunde. Un număr mai mare decât acest interval înseamnă că sângele se coagulează într-un timp mai lung decât ar fi normal, iar un număr mai mic înseamnă că sângele se coagulează mai repede decât ar trebui.

Ca INR

Această metodă este folosită mai ales pentru persoanele aflate în tratament cu anticoagulante.

Valori pentru persoanele sănătoase

La persoanele sănătoase, care nu iau anticoagulante, un rezultat INR de 1.1 sau mai mic, până la 0.9, este considerat normal.

Valori pentru persoanele care iau anticoagulante

Un interval între 2.0 și 3.0 este considerat de obicei în raza terapeutică pentru persoanele care iau warfarină sau heparină pentru tulburări precum fibrilația atrială sau pentru un cheag de sânge situat în picior sau într-un plămân. În anumite cazuri, cum ar al unei persoane care are o valvă cardiacă mecanică, INR-ul poate fi puțin mai mare.

Care sunt riscurile unei analize INR

Analiza INR se face cu riscuri minime, la fel ca acelea care pot fi întâmpinate la analizele de sânge obișnuite. Persoana poate sângera după ce i s-a recoltat proba, brațul se poate învineți și poate apărea o ușoară durere de cap, iar locul înțepăturii rămâne dureros pentru scurtă vreme.