Arimex Comexim 2000 SRL, scrisoare deschisă la adresa clasei politice privind hrana din spitalele românești

Arimex Comexim 2000 SRL, prin administratorul societății, Petre Preda, a lansat o scrisoare deschisă atât către președintele României, Nicușor Dan, cât și către miniștrii Finanțelor, respectiv ai Sănătății și prim-ministrului, în care semnalează problemele cu care se confrunta pacienții internați în spitalele românești privind alocația de hrană. 

"Mă numesc Preda Petre şi cu îngăduinţa dumneavoastră, vă supun atenţiei următoarele: Societatea pe care o administrez prestează servicii de preparare şi livrare hrană, iar printre beneficiarii noştri sunt şi unităţi sanitare publice.

De mai bine de 30 de ani, preparăm şi livrăm hrana pentru pacienţii internaţi în spitale. 
Implicaţi fiind în această activitate, am fost nevoiţi ca în repetate rânduri, în scop constructiv, să semnalăm atât Miniştrilor Sănătăţii cât şi Prim miniştrilor României, faptul ca valoarea alocaţiilor de hrană a pacienţilor internaţi precum şi a persoanelor instituţionalizate, stabilite prin Hotărâri de Guvern, trebuiesc periodic indexate, actualizate proporţional cu rata inflaţiei. 

Cuantumul alocaţiei de hrană a persoanelor instituţionalizate, se stabileşte de către Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale şi se actualizează anual în funcţie de rata inflaţiei.

Cuantumul alocaţiei de hrană în unităţile sanitare publice se stabileşte prin ordin al ministrului Sănătăţii şi se actualizează anual în funcţie de rata inflaţiei.
Lucrurile, din motive inexplicabile, iraţionale sunt înţelese şi tratate, complet diferit de către cei responsabili.

Vă rog să imi ingăduiţi să vă amintesc că ultima indexare a acestor alocaţii a pacienţilor internaţi în spitale, a fost realizată prin Ordinul nr. 1488/2022 emis de Ministrul Sănătăţii pentru stabilirea cuantumului alocaţiei de hrană în unităţile sanitare publice. Acest act a reprezentat un gest reparator, pentru că alocaţiile de hrană, după o îndelungată perioadă de 6 ani, s-au modificat de la ridicola suma de 11,00 lei la 22,00 lei, cu T.V.A. inclusă. 

După cum bine cunoasteţi, în ultimii patru ani, această indexare nu s-a mai realizat.
Comparativ, cu valoarea alocaţiei de hrană a persoanelor instituţionalizate, tot la acea vreme, în anul 2022, prin H.G. nr. 903/2014, pe aceleaşi considerente, a fost modificată de la 16,60 lei la 22,00 lei. Această valoare a fost însă indexată şi în acest an în luna ianuarie 2026, ajungând la suma de 33,00 lei/zi. Pentru pacienţii internaţi însă, valoarea alocaţiei de hrană a rămas neschimbată. De ce?

Anul trecut, în 24 iunie 2025, am solicitat în scris, atât domnului Prim Ministru Ilie-Gavrilă Bolojan cât şi domnului Ministru Alexandru Rogobete, să faca demersurile necesare (asa cum a facut-o si omologul lor Ministrul Muncii, dl. Florin Manole) pentru indexarea valorii alocaţiei de hrană în unităţile sanitare publice, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. Au refuzat!

Astăzi, cu respect, revin cu aceaşi solicitare, având în vedere faptul că Guvernul României, a aprobat, propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale condus de dl. Florin Manole, de actualizare a valorii alocației zilnice de hrană, astfel încât începând cu data de 1 ianuarie 2026, nivelul alocației zilnice de hrană pentru copii, pentru tinerii cu dizabilitaţi si pentru vârstnicii institutionalizaţi, a fost modificat de la 22 lei cu TVA inclusă, la 33 lei cu TVA inclusă.

La vremea accea, domnul Ministrul Florin Manole a declarat printr-un comunicat, că: ,,Măsura vine ca urmare a creșterii costurilor de trai și are ca obiectiv principal asigurarea unor condiții decente de îngrijire pentru copiii aflați în sistemul de protecție, persoanele cu dizabilități și persoanele vârstnice”, a transmis Ministerul Muncii într-un comunicat de presă. Ministrul Florin Manole a precizat că actualizarea alocației de hrană și a standardelor de cost pentru serviciile sociale reprezint un 'gest de responsabilitate' față de persoanele vulnerabile care depind zilnic de sprijinul statului:

,,Din 2022, aceste sume au rămas la fel, în timp ce costul vieții a crescut constant. Prea mult timp, 22 de lei pe zi au însemnat prea puțin. O sumă resimțită zi de zi de copii, de persoanele cu dizabilități și de vârstnicii rămași singuri. De aceea, din 2026, alocația zilnică de hrană va fi 32 de lei, o creștere cu peste 60%. Tot de aceea am crescut și finanțarea serviciilor sociale: cu 44% pentru serviciile destinate copiilor și cu 39% pentru persoanele adulte cu dizabilități.

Sunt mai mult decât procente sau cifre într-un tabel. Sunt mese mai bune, condiții mai decente, centre care rămân deschise și servicii mai apropiate de standardele de demnitate pe care statul are obligația morală și legală să le asigure”.

Ne punem fireasca întrebare: statul are obligaţia morală și legală să asigure hrană mai bună doar pentru copii, pentru tinerii cu dizabilitaţi şi pentru vârstnicii institutionalizaţi? Inflaţia a crescut sau alimentele sau scumpit numai pentru persoanele instituţionalizate? Pentru pacienţii internaţi în spitale, nu are aceaşi obligaţie? 

Suntem aşadar în următoarea situaţie discriminatorie: valoarea alocaţiei de hrană pentru persoanele instituţionalizate (copii, adulţi cu dizabilităţi, vârstnici) a fost stabilită în anul 2022 la 22 lei cu TVA inclusă, pentru trei mese/zi. Tot atunci, valoarea alocaţiei de hrană pentru persoanele internate în spital a fost stabilită la aceaşi valoare de  22 lei cu TVA inclusă, pentru trei mese/zi şi două suplimente. 

De ce, începând cu 1 ianuarie nu s-au indexat şi valorile alocaţiilor de hrană a pacienţilor internaţi în spitale, la aceaşi valoare de 33,00 lei? A fost dl. Florin Manole mai vrednic decât dl. Rogobete Alexandru? Unul a văzut că s-au scumpit toate şi celălalt nu? Unul a ştiut să întocmească o notă de fundamentare şi celălalt, nu?

Apreciem că este oportună o altă abordare a modului în care să fie modificate valorile alocaţiilor de hrană a pacienţilor internaţi, că se impune o nouă iniţiativă a Ministerului Sănătăţii de indexare a alocaţiilor de hrană,(corespunzător situaţiei pieţei şi ratei inflaţiei pentru  perioada 2022-2026), susţinută de Ministerul Finanţelor Publice. 

Considerăm că aceasta este o crasă discriminare şi o încălcare flagrantă a legii, iar Guvernul României trebuie să indexeze şi nivelul alocaţiilor de hrană ale pacientilor internati în unităţile sanitare publice.

Conform Institutului Naţional de Statistică, Indicele Preţului de Consum din mai 2022 (cand a fost emis Ordinul 1488/2022) raportat la 30 mai 2025 a fost de 126,93%. Iar raportat la data de 30.09.2026, este 138,16. 

Dacă ne raportăm la valoarea unui tichet de masă  acordat unui salariat, în anul 2022  acesta, valora  20,09 lei, suma fiind alocată pentru a se cumpăra o masă de prânz.

Prin Ordinul nr. 4.679/2024 al Ministerului Finanțelor și Ordinul nr. 2.024/2024 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, începând cu luna octombrie 2024, valoarea maximă a unui tichet de masă a fost  majorată la 40,04 lei, adică s-a dublat. Mai mult decât atât, conform Legii 201/2025, valoarea maximă a unui tichet de masă în 2026 a fost majorată cu peste 10%, ajungând în prezent la 45 de lei pe zi lucrată. Adică, pentru o masa de prânz, pentru oameni sănătosi, Guvernul a considerat că este necesară sumă de 45 lei, în timp ce pentru toate cele  trei mese/zi ale unui pacient internat în spital, a considerat că sunt suficienţi 22,00 lei (în cazuri speciale 33,00 lei), adică mai puţin de jumătate. Pe ce considerente? Care a fost raţionametentul?

Comparativ, 80,00 lei/zi este tariful stabilit de Consiliul local Constanţa pentru parcare în zona 1, pentru 24 de ore consecutive, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a parcărilor din municipiul Constanța, Adică de patru ori mai mult decât masa unui pacient internat. 

Conform tratatelor de dietetică, pacienţii internaţi trebuie să primească zilnic, între trei şi cinci mese  (mic dejun, supliment, prânz, supliment şi cină ) şi în funcţie de afecţiune, trebuie să se li se asigure între 2000-3500 de calorii.

Într-un spital obişnuit, majoritatea pacienţilor beneficiază de regimul comun, regim care are o alocaţie de 22,00 lei/zi cu TVA inclusă.

Acum, cele mai grave probleme cu care ne confruntăm, sunt pe de o parte scumpirea preţurilor la alimentele de bază, preţuri care care în ultimele trei luni, s-au 
majorat în două etape, unele au crescut cu 60-80%, altele s-au dublat. Pe de altă parte, în mod absolut spectaculos s-a dublat aproape şi preţul utilităţilor (apa, energia electrică şi gazele naturale), preţurile combustibililor s-au majorat substanţial, la fel şi preturile prestărilor de servicii (colectare deşeuri, colectare deseuri reciclabile, colectare si neutralizare deseuri SNCU, mentenanţă, metrologie, analize laborator, DDD, etc. Ca să nu mai amintim de preţurile extrem de mari la dezinfectanţi, materiale şi echipamente de protecţie, materiale de curăţenie şi multe altele. Numai o pâine (cât primeşte un pacient zilnic), costă 3 lei; dacă are nevoie de o pâine fără gluten aceea costă 15,00 lei.

Mai mult decât atât, dupa cum bine cunoasteţi, valoarea alocaţiei de hrană conţine TVA. Prin Legea nr. 141/25.07.2025, publicată în Monitorul Oficial din 25 iulie 2025, începând cu data de 01 august 2025, cota de TVA, s-a majorat de la 9% la 11%. Aceasta înseamnă că valoarea netă, efectivă, a alocaţiei de hrană, a scăzut începând cu 01 august 2025, prin deducerea unei cote de TVA mai mare. Constatăm că în mod total incorect, injust, contrar promisiunilor şi legislaţiei, valoarea alocaţiei de hrană în loc să fie ajustată prin creştere, s-a micşorat prin efectul acestei legi. 

Constătam, cu părere de rău,  că Statul român nu îşi respectă propriile legi, privind indexarea periodică a valorii alocaţiilor de hrană a pacienţilor internaţi proporţional cu rata inflaţiei. La fel procedează si cu pensiile, cu salariile sau alte indemnizaţii legale, amânând în mod  repetat aplicarea indexării prin ordonanțe de urgenţă sub pretextul constrângerilor bugetare. Tocmai din acest motiv, din cauza nerespectării unor drepturi fundamentale, România este în mod constant condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Din păcate, am mai constatat că Preşedintele României, a propus la conducerea Guvernului, persoane care nu ştiau cât costă o pâine sau un bilet de călătorie cu autobuzul, sau care nu ştiau cât este salariul minim pe economie, sau cât este pensia minimă. Cu siguranţă că nici el nu ştia ce face. Sperăm ca acum să fie numiţi la cârmuire, persoane care cunosc aceste tristeţi. Care să ştie că valoarea alocată pe zi, pentru hrana unui bolnav internat în spital, este mai mică decât valoarea unei sticle de suc natural este mult mai mică decât suma alocată pentru un câine comunitar, mai mică decât taxa de parcare a unei maşini sau mai mică decât cel mai ieftin pachet de ţigări de pe piaţă.

În consecință, sperăm să analizați cu atenţia cuvenită şi cu obiectivitate cele semnalate să găsiţi soluţiile necesare, pentru indexarea valorilor alocațiilor de hrană si pentru persoanele internate în unitaţile sanitare. Macăr acum. Nădăjduind ca, măcar de această dată să primesc un răspuns, nădăjduind că veți îndrepta această situație cât mai curând posibil, în numele tuturor celor suferinzi internați în spitale, vă mulţumesc!", a transmis Petre Preda. 

Cere demisia președintelui CNAS!

"În prag de insolvabilitate, SC Arimex Comexim 2000 SRL, societatea care asigură hrana pacienţilor internaţi în spitale, cere demisia președintelui  Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Horațiu-Remus Moldovan şi transmite un mesaj către viitorii cârmuitori: Domniile Voastre aţi băgat ţara-n faliment, Domniile Voastre s-o scoateţi! Nu mai daţi vina unii pe alţii! Nu mai daţi vina pe ,,greaua moştenire”, că nu aţi moştenit nicio datorie, dimpotrivă aţi moştenit multe bogăţii, dar n-aţi grijit de ele!

Sătulă de minciuni, de nedreptate, de tergiversarea proceselor, de aşteptări, societatea declară insolvenţa, falimentul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi cere demisia preşedintelui  Horaţiu-Remus Moldovan pentru dezastrul şi ineficiența cronică a 
Instituţiei publice pe care o conduce, dar şi pentru abuz în serviciu.

Trăim vremuri de tiranie şi nedreptate, când legea, sub pretextul că ocroteşte pe oameni, în realitate îi asupreşte! Trăim falimentul statului, evident,dar nimeni nu recunoaşte acest fapt.

Presiunea economică severă împinge un număr record de întreprinzători spre insolvență, dizolvare sau faliment.

Insolvenţa  este situația în care o firmă nu mai are capacitatea financiară de a-și plăti datoriile față de creditori, instituții financiare, angajați sau parteneri de afaceri. Intrarea în insolvență, conform legislației actuale, se face atunci când au trecut 60 de zile de la scadența unor plăți față de creditori.
Datele oficiale arată o realitate dură: doar în primele nouă luni ale anului 2026, peste 5.250 de companii au intrat în insolvență, marcând cel mai ridicat nivel din ultimii 8 ani (o creștere cu aproape 12% față de perioada similară din 2025. Principalele cauze care „împing” afacerile spre eșec sunt:

- Instabilitatea și paradoxul fiscal: Modificările legislative frecvente, eliminarea unor facilități fiscale și introducerea de noi taxe au sufocat fluxurile de numerar (cash flow) ale firmelor mici și mijlocii;
- Criza de lichiditate: Piața a devenit extrem de exigentă. Întreprinzătorii se confruntă cu blocaje financiare din cauza clienților care întârzie plățile (in special institutiile de stat)  și a costurilor tot mai mari de finanțare bancară;
- Inflația și explozia costurilor operaționale: Creșterea prețurilor la utilități, materii prime și presiunea de a mări salariile pentru a păstra forța de muncă au redus marjele de profit până la zero.
- lipsa unei legislatii corespunzătoare: În litigiile comerciale legate de recuperarea creanțelor, timpul înseamnă bani. Când o firmă datorează sume mari, iar procesul durează ani de zile, creditorul nu își poate recupera banii la timp. Lipsa de cash-flow (lichidități) duce rapid la incapacitatea de a plăti furnizorii, taxele sau salariile, declanșând efectul de domino.
Dacă s-ar fi introdus în legislatie clauze de Arbitraj Comercial, disputele comerciale, procesele dintre parteneri s-ar judeca mult mai rapid decât în tribunalele civile.
- Costurile de judecată și cheltuielile conexe: Pe lângă sumele blocate, antreprenorii trebuie să susțină financiar avocați, expertize tehnice și taxe de timbru pe parcursul mai multor ani. Pentru o microîntreprindere sau un IMM, aceste costuri devin insuportabile
- Pierderea reputației și a partenerilor: Un litigiu prelungit semnalează instabilitate. Băncile refuză creditarea firmelor aflate în procese majore, iar furnizorii mari cer plata în avans sau reziliază contractele, grăbind deznodământul negativ.

Statul român nu poate intra în insolvență sau faliment în sensul juridic aplicat companiilor sau persoanelor fizice, deoarece legislația națională privind insolvența ( cum este Legea nr. 85/2014), se aplică exclusiv profesioniștilor, regiilor autonome și societăților comerciale.

În termeni economici și de drept internațional, noțiunea de „insolvență a statului” se traduce prin incapacitate de plată (default suveran), adică situația în care un stat nu își mai poate achita obligațiile financiare externe sau interne. În sens juridic și administrativ, prin „stat” se înțelege ansamblul instituțiilor publice care exercită puterea publică și gestionează treburile societății în România. Ori dacă acestea sunt în faliment, implicit statul este in faliment. Atunci? „Falimentul statului” se descrie ca fiind ineficiența cronică a instituțiilor publice.

Chiar dacă Guvernatorul Băncii Nationale, Mugur Isărescu a respins explicit scenariile de insolvență, subliniind că rezervele internaționale sunt la un nivel adecvat, iar încetarea plăților este exclusă, sunt factori care îl contrazic:

Datoria externa a Romaniei, a ajuns la 238 miliarde de euro. Băncile din România dețin un volum istoric de titluri de stat, creditele acordate administrației publice reprezentând 30% din totalul activelor bancare - cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană;

Statul român plătește dobânzi zilnice de aproximativ 100 de milioane de lei pentru a-și susține datoria publică, împrumutându-se la unele dintre cele mai mari costuri din regiune;

Investitiile s-au prabusit, inregistrand o scadere cu 63% mai mica decat in anul 20255;

Economia se confruntă cu un fenomen de încetinire severă, Comisia Europeană estimând o creștere economică de doar 0,1% pentru anul 2026, în timp ce inflația de bază rămâne ridicată, peste 10%, asa cum a stabilit  Institutul Naţional de Statistică. Din păcate, realitatile pieţei, contrazic datele statistice, inflaţia fiind cu mult mai mare.

Cel mai grav este faptul că nu există planuri guvernamentale de redresare, de reducere concretă a deficitului bugetar, planuri  care ar fi trebuit să fie elaborate de către  guvernanţi, dar după cum bine vedem, aceştia au cu totul alte preocupări. Iar măsurile de până acum s-au dovedit a fi ineficiente, păgubitoare. 

Statul român le cere propriilor persoane fizice sau juridice, să respecte legi pe care chiar instituțiile sale le încalcă în mod repetat.

De-a lungul funcționării noastre, pentru a putea achita întocmai și la timp toate sumele cuvenite Bugetului de Stat sau Bugetelor locale, societatea noastra a accesat mai mule credite, pentru care achităm dobânzi împovărâtoare. 

Normal ar fi ca și statul să procedeze la fel, să achite în termenul legal, în situația în care trebuie să restituie anumite sume către un contribuabil, dacă acesta face dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile. Din păcate nu astfel se întâmplă și în acest sens vă prezentăm un concludent exemplu, un ,,Abuz” în formă continuată privind nerespectarea  O.U.G. nr.158/2005, dar si dovada ca statul e in faliment. 

Potrivit dispozitiilor art.38 din O.U.G. nr.158/2005 CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE are obligaţia de a rambursa potrivit cererilor lunare, în maxim 60 zile, sumele plătite de către angajator pentru concediile medicale şi indemnizaţiile plătite angajaţilor. Societatea noastră în perioada ianuarie 2023-decembrie 2025 a achitat suma de 2.191.256,00 lei, contribuţii la bugetul statului CASS, iar Casa de asigurari a municipiului Bucuresti trebuia să ne restituie tot pentru această perioadă suma de 297.432,00 lei, pentru concediile medicale şi indemnizaţii.acordate salariaţilor. Instituţia publică, Casa de asigurări de sănătate nu a achitat motivând că nu are bani. Degeaba am trimis notificări de plată, căci nu ne-a răspuns. Ne-am adresat  Casei Naţionale de asigurari de sănătate, Ministrului Sănătătii, Prefecturii, Primului Ministru, arătând nedreptatea ce ni se face, abuzul la care suntem supusi. 

Am atras atenţia asupra faptului că nerespectarea obligaţiei stabilite prin lege, de a ne rambursa în termenul legal sumele pe care le-am solicitat lunar, ne crează mari probleme financiare, astfel încât nu numai că nu vom mai putea achita sumele datorate către bugetul de stat, indemnizaţiile angajaţilor, şi nu ne vom mai putea desfăşura activitatea. riscând să fim executaţi silit.

Culmea, au răspuns că au direcţionat petiţiile în vederea soluţionării către CASMB, adică către cei pe care i-am reclamat.

Ne-am adresat Ministrului de Finanțe si ANAF, solicitand compensarea acestor datorii dar ne-au răspuns că nu se poate. Ce avem de datorat la stat, trebuie sa achităm, iar ce avem de încasat de la stat, o să primim. Când?  

Dupa mai bine de trei ani, de aşteptat, pentru a nu interveni prescriptia datoriei, ne-am 
adresat Tribunalului Bucuresti, în dosarul nr. 6978/3/2026. Tribunalul a decis obligatia Casei de asigurari de sanatate, de a ne achita sumele datorate,pentru perioada 2023-2025, penalitătile şi cheltuielile de judecată. 

Mai mult, şi anul acesta, s-a întâmplat la fel: pentru perioada ianuarie 2026-septembrie 2026, societatea noastră a achitat contribuţii la bugetul statului CASS suma de 723.974,00 lei. Casa de asigurari de sanatate trebuia sa ne ramburseze, tot pentru aceasta perioada suma de 162.824,00 lei. Cu toate că i-am notificat în repetate rânduri, nu au achitat nimic.  Pentru recuperarea sumelor din acest an, am dat din nou în judecată CASMB. Astfel, Tribunalul Bucuresti, în dosarul 22305/3/2026, la data de 25.09.2026, a obligat Casa de asigurări de sănătate, să ne achite sumele datorate, penalităţile şi cheltuielile de judecată. 

În ambele procese Casa de asigurări a recunoscut datoriile dar a refuzat să plătească motivând că nu au bani. DECI ESTE ÎN FALIMENT, ÎN ÎNSOLVABILITATE!

În conditiile în care am făcut dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile ce 
provine dintr-o obligaţie legală a Casei de asigurări, nu înţelegem de ce nu ne rambursează sumele ce ni se cuvin, făcându-ne să pierdem timpul în instanţe, binecunoscut fiind faptul că un proces poate dura ani de zile. 

În perioada 2011-2019, l-a fel s-a întâmplat. Am fost nevoiţi să dăm CNAS în judecată şi chiar am formulat plângere penală la Parhetul de pe lângă Judecatoria sector 1, împotriva numitei Oana COSTAN Președinte - Director General şi a tuturor persoanelor care au deţinut calitatea de ordonator de credite în perioada mai 2011-octombrie 2019, la CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCURESTI,  în vederea cercetării şi trimiterii acestora în judecată pentru savarşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Şi cu asta ce-am făcut? Nu s-a rezolvat nimic, pentru că s-au prescris faptele iar când după mulţi ani am primit banii, nu mai aveau nicio valoare. Ce trebuie să facem acum? Să formulăm din nou plângeri care să nu fie soluţionate, să solicităm executarea silită a Casei de sănătate? Şi cu ce să ne alegem dacă nu are de unde să plătească? Cu câteva calculatoare ponosite, cu vreo rablă de maşină? La câţi creditori sunt, poate că nici cu atât! 

Ce te confrunţi în instantă? Păi în primul rând dacă te adresezi Judecătoriei, până primeşti număr de dosar şi se stabileşte primul termen, trec multe luni de zile. Apoi după câteva amânări judecătorii decid că dosarul nu este de competenţa Judecătoriei şi este trimis la Tribunal. După multe alte luni, şi după multe amânări Tribunalul decide că nu este de competenţa sa să judece cauza, ci Judecătoria. Astfel, dosarul ajunge la Curtea de Apel. Acolo, mai stă câteva luni, după care judecătorii decid că instanţa competentă este Judecătoria! A trebuit să treacă mai bine de un an şi jumătate să se stabilească care instanţă este competentă?! Dosarul se întoarce la Judecătorie, mai trec alte multe luni până când primeşti un termen de judecată, apoi se amână pronunţarea de 25 de ori şi apoi până se comunica sentinţa mai trec alte luni. Apoi urmează apelul sau recursul, lucrurile se repetă, o iei de la început şi uite-aşa trec anii. 

Evident că aceste practici abuzive, ne provoacă daune importante. Este de neacceptat să ti se impună să achiţi lunar sume importante pentru CASS si să nu ţi se ramburseze nici măcar o zecime faţă de cât ai achitat. Practic, suntem prostiţi şi transformaţi în finanţatori ai statului.   

Ca angajator, eşti obligat să plăteşti concediile medicale angajaţilor, altminteri eşti dat în judecată, reclamat la ITM şi amendat. Nu poţi să nu achiţi lunar unui salariat sumele ce i se cuvin pentru concediul medical şi să-i spui că îi vei achita banii cuveniţi, atunci când Casa de sănătate îţi va rambursa. Adica dupa mulţi ani de zile…

Mediul privat, societăţile comerciale sunt strânse cu ușa pentru orice restanță la stat. Dacă nu ai achitat la bugetul statului la fiecare 25 ale lunii în curs, datoriile aferente lunii anterioare, în mod normal, ar trebui să îti aplice penalităti de întarziere şi dobânzi de întârziere, în cuantum de 3% pe zi din suma datorată.     

Dar statul nu te „aşteaptă” nicio zi după expirarea scadenţei fără să aplice sancţiuni financiare şi trece direct la poprirea conturilor bancare sau sechestrarea bunurilor. 

Până atunci, vom intra şi noi în faliment, ne vom îmbolnăvi sau ne vom stinge, cu regretul că nu am avut parte de cârmuitori vrednici dar şi că nu ne-am învrednicit să îndreptăm aceasta!"