Banii pe care îi încasează statul din pariuri... mai importanți decât protejarea minorilor împotriva jocurilor de noroc

România se confruntă cu un paradox sinistru: în timp ce copiii și adolescenții sunt tot mai expuși la jocuri de noroc, statul strânge taxe consistente, iar industria se dezvoltă pe fondul unei reglementări haotice și adesea ineficiente. În loc să protejeze tinerii, autoritățile au lăsat spații pentru pariuri să se înmulțească în orașe, iar publicitatea agresivă continuă să le invadeze viața, chiar dacă, oficial, reclamele ar trebui să fie interzise.

Tineri în fața casei de pariuri

Numeroase organizații cer interdicția totală a publicității la jocurile de noroc, atât online, cât și în presa scrisă sau outdoor, precum și mutarea sălilor la cel puțin 300 de metri de școli sau locuri frecventate de copii. Deși legea interzice accesul minorilor, 14% dintre copii admit că au jucat pe bani, iar 40% spun că au prieteni implicați. Statistica arată că băieții și adolescenții din mediul rural sunt cei mai expuși.

Frecvent, casele de pariuri sunt amplasate în zone cu un flux mare de populație, de regulă în apropierea școlilor, liceelor sau nodurilor de transport

Expunerea și efectele reale

La începutul anului 2024, existau 464 de firme acreditate de ONJN, dar la Registrul Comerțului și Fisc sunt înregistrate 1.355 de firme care fac afaceri cu jocurile de noroc. Cele mai multe se află în București (354), Constanța (77) și Ilfov (76) iar investitorii străini din Cehia, Cipru, Croația și Ungaria controlează sute de milioane de lei în sector.

Cazinourile sunt afaceri atât de prospere, încât e imposibil să nu găsești persoane de orice vârstă stând în fața lor la orice oră din zi

Cifra de afaceri a scăzut ușor în 2023, la 10,36 miliarde de lei, iar profitul net a coborât la 953 milioane. Angajații din domeniu depășesc 22.300, cei mai mulți în București, iar cheltuielile firmelor cu operarea și publicitatea ajung la peste 10 miliarde de lei.

Statul „prinde” si el o parte: taxe directe de 1,6 miliarde, taxe de regularizare de 1,1 miliarde și alte venituri din impozitarea premiilor și contribuții sociale, în total aproximativ 3,3 miliarde de lei. Restul banilor se pierde în salarii, premii și profituri private.

Geamurile fumurii sau acoperite cu autocolant oferă un spațiu unde aceștia pot uita, pentru câteva zeci de minute, de lumea de afară

Acest mecanism fiscal complicat demonstrează paradoxul: statul câștigă si nu are prea multe motive pentru a controla fenomenul. In paralel, patronatele din domeniu cer impozitarea proporțională cu veniturile reale, simplificând sistemul. Între timp, copiii sunt deja victime: unii fură prin casă sau vând lucruri personale pentru a juca, iar efectele asupra stabilității lor sunt vizibil negative. Întrebați dacă au câștigat mai mult decât au pierdut, mulți răspund că joacă pentru senzație

Dependența și miturile protecției

Dependența de jocuri de noroc este reală și recunoscută internațional ca boală, cu efecte comparabile cu alcoolul, tutunul sau drogurile. Tulburarea afectează viața familiei, școala și sănătatea mintală, iar pentru copii, consecințele sunt chiar mai grave: furturi, pierderi financiare și dezechilibre emoționale.

Întrebați dacă au câștigat mai mult decât au pierdut, mulți răspund că joacă pentru a se distra

Încercările autorităților de a ascunde reclamele sau de a limita expunerea minorilor sunt bine intenționate, dar la o evaluare mai atentă sunt departe de a fi suficiente. Publicitatea nu este cauza principală a dependenței; ca orice adicție, aceasta se dezvoltă organic prin cercul de cunoștințe și influențe sociale. În acest context, restricțiile pe reclame pot fi doar o perdea de fum care ascunde problema reală.

În ciuda legilor adoptate, sălile de jocuri de noroc rămân accesibile tinerilor, iar mediul online devine o adevărată capcană. Interdicțiile parțiale, ca limitarea reclamelor pe TV sau interzicerea vedetelor, au un efect minor, pentru că industria se reorientează rapid, găsind portițe pentru a atrage noi jucători.

Studiile arată că, indiferent de restricții, 11% dintre copii urmăresc influenceri care promovează jocuri de noroc și 10% resimt presiune din partea prietenilor. Fenomenul nu se oprește la stradă sau la televizor; el se infiltrează în social media și grupurile de prieteni, iar efectele sociale și psihologice se acumulează rapid.

Soluții în căutarea eficienței

Propunerile legislative actuale includ interzicerea completă a publicității, limitarea spațiilor pentru jocuri și creșterea vârstei legale la 21 de ani, după modelul unor țări europene. Totuși, succesul acestor măsuri depinde de aplicarea strictă, supravegherea autorităților și conștientizarea reală a pericolelor.

Măsurile de auto-excludere, registrele și consilierea psihologică sunt pași necesari, dar insuficienți dacă nu sunt însoțiți de o reformă reală a legislației și a culturii sociale. În lipsa unor politici ferme, industria va continua să profite de adolescenți, iar costurile sociale – furturi, probleme familiale, dependență – vor rivaliza treptat venitul fiscal.

România stă la intersecția între profituri masive și victime tinere. În timp ce firmele contabilizează miliarde, copiii plătesc prețul real al dependenței. Dacă statul nu acționează cu decizie și nu abordează problema în mod holistic, vom continua să asistăm la un fenomen care se reproduce organic, indiferent de legi sau reclame ascunse.