Boala de rinichi nu are vârstă şi nu iartă pe nimeni! Medicul Liliana Tuţă: „Copiii ajung la dializă din fragedă copilărie”

În cinstea Zilei Rinichiului, bea un pahar cu apă şi dă-i şi duşmanului tău!

Liliana Ana Tuţă

Aveţi tensiunea arterială ridicată? Suferiţi de diabet? Sunteţi supraponderali şi fumători? Aveţi în familie cazuri diagnosticate cu boli de rinichi? Dacă răspunsul dumneavoastră este “DA!” la una dintre întrebările de mai sus, nu omiteţi să treceţi pragul unui cabinet medical sau al unui laborator de analize. Unul din zece oameni suferă de o afecţiune a rinichilor şi anual milioane de oameni mor din cauza complicaţiilor. Această boală nu are vârstă şi nu iartă pe nimeni. Diagnosticată la timp, boala cronică de rinichi poate fi tratată, reducându-se riscul complicaţiilor şi numărul deceselor. Ziua Mondială a Rinchiului, marcată anual în cea de-a doua zi de joi a lunii martie, îşi propune să crească gradul de conştientizare a faptului că această afecţiune este una frecventă, extrem de periculoasă, dar tratabilă dacă este depistată la timp. Cu un sumar de urină, o creatinină serică şi o ecografie abdominală, medicii vă pot depista la timp bolile de rinichi. Aveţi grijă de sănătatea rinichilor şi urmaţi cele opt reguli de aur: eliminaţi sedentarismul, adoptaţi un stil de viaţă activ, păstraţi-vă nivelul glicemiei şi al colesterolului în limite normale, consumaţi o cantitate suficientă de apă, păstraţi-vă valorile tensiunii arteriale de 12/8, adoptaţi o alimentaţie echilibrată, fără alimente procesate, menţineţi-vă o greutate corporală normală, nu fumaţi şi reduceţi pe cât posibil consumul de sare. Vicepreşedintele Societăţii Române de Nefrologie şi medicul şef al Secţiei de Nefrologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, conf.univ.dr. Liliana Ana Tuţă, pledează pentru înfiinţarea unei baze de date naţionale pentru pacienţii diagnosticaţi cu boală cronică de rinichi.

Reporter: Ce ar trebui să ştie populaţia României despre Ziua Mondială a Rinichiului?

Conf. dr. Liliana Ana Tuţă: În fiecare an, în luna martie, în zile diferite, se serbează Ziua Mondială a Rinichiului. Este bine că se serbează, şi că ne aducem aminte în luna martie despre rinichi. Însă, ideea este că trebuie să-i sărbătorim în fiecare zi. Pentru asta trebuie să avem grijă de ei şi să le dăm în primul rând ceea ce le trebuie ca să funcţioneze: apa. Mulţi pacienţi mă întreabă: “Ei bine, nu scap de infecţia urinară, mă tratez, iau antibiotic, ce se întâmplă?” Şi întreb: “Câte lichide beţi?”. Păi, mai mult de două pahare cu apă pe zi nu beau, o cafea eventual. Deci, sub un litru pe 24 de ore. Şi le explic, mai în glumă, mai în serios, că numai apa şterge infecţia. Dacă nu te hidratezi, nu ai cum să elimini germenii din organism. În al doilea rând, fără apa suficientă, urina noastră conţine foarte multe săruri şi substanţe toxice care trebuie eliminate după metabolismul fiecăruia. Sunt produşi metabolici toxici. Dacă urina este în cantitate insuficientă, pentru că aportul de lichide este insuficient, urina va fi mult mai concentrată şi bogată în săruri. Apa din Dobrogea este dură şi este clar că nu avem o concentraţie mai mare de săruri în apa pe care o bem de obicei şi astfel suntem o zonă endemică pentru litiază renală. În plus, tineretul trebuie educat din fragedă copilărie că nu este bine să bea foarte multe băuturi acidulate şi să-l îndrumăm să bea apă sau sucuri naturale. Sucurile naturale sunt cele procesate în casă, cu ajutorul storcătoarelor. Rinichii sunt foarte importanţi nu numai în eliminarea rezidurilor şi a sărurilor excesive, ei au şi rol hormonal, endocrin. În rinichi se metabolizează vitamina D. Fără metabilismul, a doua hidroxilare a vitaminei D, vitamina D nu este activă. Prin urmare, calciul pe care îl introducem noi în organism, fie alimentar, fie prin administrare de suplimente alimentare, nu se poate fixa în oase din cauza lipsei de vitamina D şi atunci calciul se precipită patologic în alte ţesuturi, în vase şi apare arteroscleroza precoce. Rinchiul este foarte important în menţierea sănătoasă a oaselor şi vaselor noastre de sânge. În al treilea rând, rinichiul secretă un hormon care stimulează producerea de globule roşii în organism. Atunci când rinichiul este insuficient, nu se introduce acest hormon şi pacienţii fac anemie. Un pacient care începe să aibă o scădere a hemoglobinei sub 12 la femei şi sub 14 la bărbaţi ar trebui să ne îndrume şi spre gândirea de a fi o boală cronică de rinichi care face acest lucru. Şi nu în ultimul rând, rinichii participă foarte mult la reglarea tensiunii arteriale. Noi facem echipă bună cu medicii cardiologi. Sunt din ce în ce mai mulţi oameni bolnavi de rinichi. Sloganul de anul acesta este „Începe ziua cu un pahar cu apă şi în plus mai dă un pahar cu apă şi prietenilor tăi. Putem să dăm şi duşmanilor şi să ni facem prieteni astfel”. Ideea este că, în stresul în care trăim şi în agitaţia în care muncim, uităm să bem paharele cu apă. Mulţi pacienţi m-au întrebat dacă este indicat ca toată lumea să consume doi litri de apă pe zi. Aici este discutabil. Există pacienţi care au diverse alte boli, nu neapărat de rinichi, şi care au tendinţa să reţină apa în organism şi se umflă foarte uşor, fac edeme. Aceşti pacienţi nu trebuie să bea doi litri de apă sau peste. Dacă ei urinează doar un litru se vor agrava aceste edeme şi se va agrava boala lor. Pacienţii care au deja edeme este bine să bea apă cam atât cât urinează, iar dacă sunt foarte umflaţi să se adreseze urgent medicului de familie sau medicului specialist. O altă problemă în afară de cantitatea de lichide este calitatea. Noi spunem: „Beţi apă!”, dar pacienţii, mai ales cei care au edeme, trebuie să ştie că atunci când spunem doi litri, spunem doi litri de lichide pe zi, nu de apă neapărat. Apă conţine şi compotul şi ceaiul şi lactatele şi fructele. De aceea, mulţi pacienţi beau doi litri de apă, plus celelalte lichide şi diureza pe 24 de ore este de 1500 şi iarăşi se agravează toate celelalte edeme şi disfuncţii. De ce sunt mai multe boli de rinchi? Ţin minte că atunci când eram tânără rezidentă nu erau aşa de mulţi bolnavi de rinichi, nici nu exista Secţie de Nefrologie în acea vreme. Sunt din ce în ce mai mulţi pentru că principalele boli fac insuficienţă renală în timp şi pacienţii ajung să facă dializă sau transplant de rinichi. Sunt bolile date de diabet şi de hipertensiune arterială. Pacienţi care au diabet sau hipertensiune arterială, după 10-15 ani de la debutul diabetului sau hipertensiunii, fac boală de rinichi. În ultimii ani aceste boli sunt foarte bine controlate cu medicaţie. Pacienţii fac tot felul de complicaţii, supravieţuiesc, fac infarct miocardic, accident vascular cerebral şi în timp ajung la insuficienţă renală şi dializă. Există şi pacienţi tineri sau nu foarte tineri, fără probleme cardiovasculare majore sau boli infecţioase severe, respectiv tuberculoze şi boli hepatice active, care pot face transplant de rinichi. Avem în Constanţa 50 de pacienţi transplantaţi renal, pacienţi care nu numai că supravieţuiesc, dar mulţi dintre ei muncesc şi duc o viaţă cvasinormală. Pacienţi care au făcut înainte dializă şi au avut norocul să facă un transplant de rinichi cu donator înrudid: mama sau soţia. Sunt şi câţiva pacienţi cu transplant de la donator cadavru. Marea majoritate au o evoluţie foarte bună şi sunt sub supravegherea noastră.

Rep.: Cât de importantă este apa pentru rinichi?

L.A.T.: Apa este foarte importantă, pentru că rinichiul funcţionează 24 de ore din 24 şi filtrează permanent toate substanţele rezultate din arderile metabolice, toate sărurile care sunt în exces în organism. O cantitate mică de apă, sub un litru pe 24 de ore, mai ales în condiţii de căldură vara sau de efort fizic este absolut insuficientă. Urina se saturează în săruri, sărurile precipită tubii rinichiului, blochează tubii şi organismul nu este capabil să elimine toate toxinele produse. Drept urmare, toxinele rămân în organism. Încet se acumulează şi fac insuficienţă renală. În plus, pacienţii care au infecţie, nu-şi pot elimina infecţia pentru că nu beau o cantitate suficientă de apă.

Rep.: Câţi constănţeni diagnosticaţi cu boală cronică de rinichi există în evidenţele Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa?

L.A.T.: În Secţia de Nefrologie a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa internăm în medie 1.000-1.100 de pacienţi anual şi supraveghem prin foi de spitalizare de zi în jur de 2.000 de pacienţi. Este foarte clar că sunt mai mulţi în teritoriu. Sunt mai multe cabinete de Nefrologie şi noi suntem fericiţi pentru acest lucru. La noi ajung în special urgenţele sau bolnavii cronici în pragul dializei. Este clar că sunt mult mai mulţi pacienţi în teritoriu şi mulţi ne scapă. Plecând de la aceast lucru, noi am dezvoltat o relaţie specială, zic eu, cu medicii de familie. S-au organizat mese rotunde. A fost şi o campanie demarată pentru depistarea bolii cronice de rinichi în teritoriu. Am sensibilizat medicii de familie. Astfel, toţi pacienţii care ştiau că elimină calculi, au diabet sau tensiune arterială, au fost scanaţi pentru probele care arată că există o problemă cu rinichii. Aceste probe importante şi necostisitoare sunt: examenul sumar de urină cu sediment şi creatinina serică. Examenul sumar de urină este oglinda fidelă a ceea ce se filtrează sau ce scapă prin filtrul renal şi pune diagnosticul în 75 la sută din bolile de rinichi, dacă este corect efecuat şi dacă există un ochi bun de biochimist care se uită microscopic la sediment atunci când sumarul este anormal. Creatinina serică depinde în mare parte de funcţia rinichiului. Creatinina serică mai depinde şi de masa musculară, sex, vârstă şi de rasă, dar variaţiile nu sunt foarte mari. Numai cu un sumar de urină, o creatinină serică şi o ecografie abdominală putem depista la timp aceste boli de rinichi. Am sensibilizat medicii de familie (…) şi au reuşit să convingă mare parte din rudele celor care au probleme să facă aceste teste. Cum au descoperit anomalii, medcii de familie i-a îndrumat către noi. Astfel, în ultimul an, a crescut adresabilitatea şi au fost depistaţi pacienţi mult mai precoce. (…) La Societatea Română de Nefrologie ne străduim să înfiinţăm o bază de date naţională şi pentru pacienţii cu boală cronică de rinichi aşa cum este cea pentru dializaţi, foarte clară şi accesibilă de către medici. (…) Sperăm să reuşim. Sunt nişte cheltuieli care vor trebui suportate de către Ministerul Sănătăţii sau de către Casa de Asigurări şi sunt discuţii. Este foarte clar că trebuie făcută o bază de date, pentru că boala cronică de rinichi -sunt nişte studii făcute pe regiunile istorice: Moldova, Oltenia, ne străduim şi noi să facem un studiu în Constanţa- afectează undeva între 10,5 şi 10,6 din populaţia ţării. O boală care afectează cam în aceeaşi proporţie ca şi hepatitele cronice are nevoie de o supraveghere specială. Există program de tratament gratuit pentru pacienţii aflaţi în stadii pre-dializă, dar o depistare precoce şi un program în care să-i includem din start -încă nu. (…) Sunt mulţi pacienţi tineri care nu au asigurări de sănătate şi care vin la spital numai în momentul în care au o situaţie de urgenţă. Dacă bolnavul face o colică renală, elimină un calcul, sângerează, are hematurie, face o criză de hipertensiune sau este anemic, vine în Unitatea de Primire Urgenţe, acolo unde pe lângă testele standard se face un sumar de urină şi creatinină, iar în cazul unei anomalii, modificări foarte mari, este îndrumat către Secţia de Nefrologie. Dacă nu sunt monificări mari, atunci este îndrumat către medicul de familie. El nefiind asigurat, pacientul nu există (…).

Rep: Înţeleg de la dumneavoastră că mulţi bonavi cronici de rinichi sunt trataţi şi pentru alte boli asociate…

L.A.T.: Acesta este blestemul sau frumuseţea medicinii din zilele noastre. Nu mai este boala unui organ. Noi le explicăm pacienţilor noştri ca atunci când vin la control să aducă dosarul medical. (…). Toate organele sunt într-o armonie, iar dacă se strică, atunci se strică tot echilibrul. (…) Foarte mulţi nu ştiu ce medicamente folosec. De multe ori facem pe detectivii să aflăm ce boli, de când, ce medicaţie. Încercăm să-i organizăm un pic şi să-i învăţăm că trebuie să aibă un dosar medical şi că există o foarte strânsă relaţie între toate organele (…).

Rep: Ce vârstă are cel mai tânăr pacient cu boală cronică de rinichi?

L.A.T.: Cred că trebuie să întrebaţi la Pediatrie. Din păcate, în Constanţa, există şi copii cu insuficienţă renală. Noi nu avem nefrologi pediatri. Este o specialitate separată. Sunt foarte puţini nefrologi pediatri în ţara românească. M-am bucurat să aud recent că una dintre rezidentele noastre şi-ar dori să facă şi specialitatea de Pediatrie. Asta înseamnă un rezidenţiat prelungit de vreo 7-8 ani. (…) Ei, ca rezidenţi, sunt foarte prost plătiţi. Însă, este cineva care şi-ar dori să facă şi specialitatea de Pediatrie şi să avem şi noi nefrolog-pediatru în Constanţa. M-a bucurat enorm ţinând cont de faptul că sunt copii care fac dializă. Un copil de 8 ani face dializă, de două ori pe săptămână, la Bucureşti. Sunt copii care fac naveta la Bucureşti sau la Galaţi. La Galaţi există un Spital de Pediatrie, aşa cum ne dorim şi noi să avem în Constanţa şi în cadrul acestui spital să fie Secţie de Nefrologie Pediatrică şi Dializă, astfel ca bolnavii de la noi să nu mai facă dializă în alte părţi. Nu pot să vă spun vârsta celui mai tânăr pacient, dar am auzit că este şi un copil de doi ani care face dializă. Boala aceasta nu are vârstă. Există copii care se nasc cu malformaţii renale şi pentru că le au din naştere şi pentru că acestea nu se pot rezolva chirurgical, rinichii îşi pierd funcţia şi copiii ajung la dializă din fragedă copilărie. Cel mai tânăr transplantat al nostru avea 15 ani în momentul când s-a transplantat. Se face transplant renal şi la copii. (...) Din păcate este o boală care nu are vârstă şi nu iartă pe nimeni, indiferent de studii şi ocupaţii.

Rep: Ce ar trebui să ne dea de gândit că avem probleme cu rinichii şi când e cazul să mergem la medic?

L.A.T.: Sunt foarte multe boli de rinichi care fac insuficienţă renală, dar ce ar trebui să ne dea de gândit ar fi schimbarea culorii urinii, atunci când devine roşiatică sau senzaţie de urinat, cantitate de urină scăzută, aparaţia edemelor, creşterea tensiunii arteriale. (…) Sfatul meu este să prevenim bolile. De aceea, pe lângă clasicul pahar de apă, să avem grijă să nu ducem o viaţă sedentară. Să mâncăm cât mai sănătos şi să evităm excesele de orice fel. Să ducem o viaţă cumpătată. Să fim echilibraţi din punct de vedere fizic şi psihic. Să fim conştienţi că, pe lângă creier şi inimă, mai avem şi rinichi de care trebuie să avem grijă.

Alexandra VASILE