Ceaiurile diuretice mențin rinichii sănătoși

De sute de ani sunt folosite ceaiurile din plante pentru proprietățile medicinale pe care acestea le dețin. Preparat în mod tradițional, prin punerea apei clocotite peste frunzele, rădăcina sau semințele plantelor, ceaiul poate fi folosit și pentru proprietățile sale diuretice, scrie doc.ro.

Ceaiurile diuretice ajută rinichii să elimine toxinele în totalitate și favorizează eliminarea apei din organism, odată cu toate aceste toxine. Ceaiurile nu tratează afecțiunile renale, în special atunci când acestea sunt cauzate de o bacterie și necesită tratament cu antibiotice. Însă pot calmă simptomele infecțiilor de tract urinar (ITU) și pot completă tratamentul medicamentos, pentru o vindecare mai rapidă.

Mai mult decât atât, ceaiurile sunt o modalitate excelentă de prevenire a unor astfel de afecțiuni. Băute regulat, ele ajută funcția renală și acționează că un duș al rinichilor, vezicii urinare și uretrei. Astfel se elimina orice bacterii sau sedimente care pot provoca infecții și blocaje.

Un alt motiv pentru a consumă ceaiuri diuretice constă în faptul că acestea combat balonarea.

Cele mai bune ceaiuri diuretice

Cele mai apreciate ceaiuri diuretice sunt cele de cozi de cireșe, mătase de porumb, merișor, coadă-șoricelului și șoc. Acestea se prepară adăugând 2-3 lingurițe de flori sau frunze uscate în 500 ml de apă clocotită, într-un vas acoperit. Cei 500 de ml se beau pe tot parcursul zilei, în completarea a 2 litri de apă plată.

Ceaiul din cozi de cireșe are o puternică acțiune antiinflamatoare, ameliorează durerea și disconfortul la urinare. Este bogat în săruri de potasiu, flavonoide și tanin și restabilește echilibrul de la nivelul mucoasei care tapetează vezica urinară.

Ceaiul din mătase de porumb este un remediu popular pentru pietrele la rinichi. Infuzia conține vitaminele B6, C, E, K, săruri de calciu și potasiu, are un efect antiseptic și antiinflamator.

Merișorul, bogat în arbutină, o substanță cu efecte antiseptice, poate fi consumat atât sub formă de fructe deshidratate, cât și sub formă de ceai, din frunze de merișor. Este un remediu de succes pentru tratarea infecției urinare, însă nu este recomandat femeilor însărcinate.

Ceaiul din flori de coadă-șoricelului nu este atât de puternic precum celelalte, însă efectele sale antiseptice și antiinflamatoare nu pot fi contestate, în special în cazul tratamentelor pe termen lung, de 2-3 luni, care previn recurența cistitei.

Ceaiul din flori de șoc are o aromă plăcută, este răcoritor și are efecte diuretice ușoare. Este cea mai bună soluție pentru prevenție. Ceaiul de șoc, consumat de 2-3 ori pe săptămână, va susține funcția renală și va elimina eventualele bacterii care încă nu provoacă simptomele unei infecții, având un rol activ în prevenirea acutizării acestor episoade, mai ales la cei cu litiaza renală și nisip, cu predispoziție la cistite.

Ceaiul de păpădie are proprietăți diuretice și poate contribui la detoxifierea organismului. Acest ceai este extrem de benefic, însă poate avea o aromă destul de greu de suportat, de aceea poate fi consumat în amestec cu ceai de salvie sau de mușețel, pentru că gustul să fie îmbunătățit.

Contraindicații ceaiuri diuretice

Dacă urmezi un tratament pentru reducerea tensiunii arteriale, ar trebui să discuți cu medicul tău despre ceaiurile pe care le poți consumă. Ceaiurile din plante cu efect diuretic pot interacționa cu tratamentul pentru hipertensiune.

Ceaiurile diuretice trebuie evitate și în caz de deshidratare cauzată de diaree severă, vărsături sau insolație, întrucât pot înrăutăți problema deja existanța, adică dezechilibrul electrolitic.