CFR Marfă vrea să moară, dar nu îl lasă sindicaliștii

CFR Marfă nu moare acum. Moare de 20 de ani. Acum doar se închide capacul. Abia când Guvernul a anunțat lichidarea aproape inevitabilă, sindicaliștii – tăcuți decenii întregi cât timp curgea banul public – s-au trezit brusc revoluționari. Lichidarea companiei a devenit muniție politică, iar în ultimele zile asistăm la un concurs sordid de declarații și autovictimizare.

Fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, susține că „CFR Marfă nu dispare, doar își schimbă numele”, într-un soi de rebranding pe bani publici, un CFR Marfă 2 clădit pe aceleași reflexe nocive ca primul. Corect: ani de pierderi, datorii îngropate, reforme inexistente. Dar culmea ironiei este că USR, partidul din care vine, se află la guvernare. Critica e bună, dar când vine de la cineva care a stat la butoane, devine doar o piesă de teatru ieftină.

Problema reală nu e cum se cheamă compania. Problema e că CFR Marfă a fost lăsată să se prăbușească sub propria incompetență, politizare și lipsă de performanță. O moarte lentă, începută demult, accelerată de decizii dezastruoase precum celebrul ajutor de stat de dinaintea privatizării ratate din 2013, pentru care Victor Ponta și Crin Antonescu au închis ochii și au apăsat pedala spre zid.

CFR Marfă, un colos construit pe datorii și iluzii

Între timp, sindicaliștii pozează în victime ale statului „sabotor”. Federația condusă de Grigore Mare acuză că Guvernul nu finanțează suficient operatorul de stat și că alți transportatori europeni sunt „protejați”. Traducere: în toată Europa, companiile de marfă sunt ținute artificial în viață cu bani publici, deci și noi merităm același tratament, fără obligația de a deveni eficiente.

Postarea online a FNFMCV

”Sunt mulți care își dau cu părerea despre CFR Marfă și chiar ajung să ia decizii, dar nu au habar cum funcționează transportul feroviar în Europa. Asta e problema noastră. În UE, operatorii de marfă sunt companii de stat protejate și finanțate corect, fiecare în țara lui...La ei se poate. Operatorii de stat sunt protejați, finanțați și considerați sector strategic. La noi nu se poate, pentru că statul nu investește, nu reglementează și, mai grav, de ani de zile își sabotează propriii operatori prin subfinanțare și politici haotice. Problema nu e CFR Marfă. Problema e modul în care statul tratează sectorul feroviar”, declara Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial Vagoane intr-o postare pe pagina oficiala de Facebook.

Retorica aceasta ascunde o realitate pe care sindicaliștii o știu perfect, dar o evită cu grație: CFR Marfă a ars miliarde fără să se reformeze nici măcar un centimetru. Iar acum, când robinetul se închide, brusc statul devine „dușmanul feroviarilor”. Întrebarea e simplă: cât timp trebuia să mai finanțeze Guvernul o gaură neagră?

Să spui că „problema e statul, nu CFR Marfă”, așa cum o fac sindicaliștii, e cel puțin comic. Ani la rând, aceiași lideri au închis ochii la management politic, la pierderi record și la structuri umflate artificial. Au cerut doar creșteri salariale și protecție, nu restructurare. Iar când a venit momentul adevărului, s-au transformat în profeți ai dezastrului pe care tocmai ei l-au întreținut.

Ipocrizie sindicală și un adevăr incomod

Declarațiile premierului Ilie Bolojan, care a readus lichidarea în atenția publică, au fost doar scânteia. Sindicatele au reacționat instantaneu, acuzând statul că ar ascunde adevărul: că operatorii privați controlează 70% din piață și că infrastructura proastă a împins CFR Marfă în colaps. Desigur, infrastructura proastă afectează pe toți, nu doar pe CFR Marfă. Cu toate acestea, privații reușesc să funcționeze. CFR Marfă, nu.

Cât despre „subfinanțare”, e hilar să vorbești despre lipsă de bani într-o companie care a înghițit finanțări și ajutoare vreme de două decenii fără să producă reforme. Nu subfinanțarea e problema, ci modul în care au fost toropiți banii: sinecuri, structură bugetară umflată, management politic. Exact ceea ce sindicatele au protejat.

Operatorii privați au capturat piața pentru că au livrat ce CFR Marfă nu a putut: eficiență, viteză, seriozitate. Nu pentru că statul i-ar fi sabotat pe cei „de la stat”, ci pentru că statul a preferat ani întregi să hrănească un mastodont neperformant, în loc să-l pună să concureze corect.

Un sfârșit inevitabil, nu o conspirație

Lichidarea CFR Marfă nu este un atac la adresa feroviarilor, nu este o „mână criminală” a Guvernului și nu este vreo trădare națională. Este consecința naturală a unui model care nu a funcționat. Ani de zile, politicienii și sindicaliștii au fost parteneri în eșec: unii au numit directori, ceilalți au garantat pace socială. Acum, fiecare arată cu degetul spre celălalt.

Dar adevărul este simplu și crud: CFR Marfă nu a murit pentru că Guvernul a încetat s-o sponsorizeze. A murit pentru că a funcționat decenii întregi ca o instituție care nu trebuia să producă profit, ci doar să consume buget. Iar când bugetul s-a terminat, s-a terminat și „povestea”.