Cine se ascunde în spatele finanțatorului care a împrumutat Nuclearelectrica cu 540 mil. de euro?!

Nuclearelectrica (SNN), operatorul centralei nucleare de la Cernavodă, și-a scos portofelul virtual la lumină. Miercuri, compania a semnat două acorduri de finanțare cu un sindicat bancar condus de J.P. Morgan SE, care, surpriză, pun pe masă nu mai puțin de 540 de milioane de euro. Banii vor fi folosiți pentru retehnologizarea Unității 1 și pregătirea reactoarelor 3 și 4 – adică exact proiectele care ar putea decide dacă România va mai avea energie nucleară în următorii 30 de ani.

Încasările din împrumutul în valoare de 540 de milioane EUR vor fi utilizate pentru finanțarea fazei preliminare a Retehnologizarii Unității 1 a Centralei Nucleare Cernavoda. Retehnologizarea Unitatii 1 a centralei nucleare de la Cernavoda se află în prezent în a doua etapă de execuție, care include activitățile necesare pentru pregătirea implementării proiectului.

Complexul centralei nucleare de la Cernavodă

Cum ar fi: planificarea activităților; încheierea contractelor de inginerie, proiectare, achiziție și construcție; achiziția de echipamente cu ciclu lung de fabricație; elaborarea planului de execuție și construirea infrastructurii; obținerea autorizațiilor necesare; asigurarea surselor de finanțare. Recent, Nuclearelectrica a început lucrările de construcții civile pentru proiectul de retehnologizare a Unității 1 a centralei nucleare de la Cernavoda. Încasările din împrumutul în valoare de 80 de milioane EUR vor fi utilizate pentru finanțarea fazei LNTP (Limited Notice to Proceed) a proiectului privind Unitățile 3 și 4 ale centralei nucleare de la Cernavoda.  Această finanțare va fi contractată de Energonuclear S.A., societatea de proiect pentru dezvoltarea Proiectului Unităților 3 și 4, în calitate de împrumutat, și va fi susținută de o garanție de acționar din partea Nuclearelectrica. 

Reactoarele 3 și 4

Oficialii promit că nu vor exista întârzieri și nici costuri „neprevăzute”. Dacă doar ar fi atât de simplu…

Sindicatul bancar adună greii pieței locale – Banca Transilvania, BCR, BRD, CEC, ING, Unicredit – plus cititorii internaționali Citibank și J.P. Morgan SE. Prezența lor arată cât de „strategice” și „robuste” sunt proiectele, dar și că fără o finanțare solidă statul român nu se poate descurca singur.

Istoria nu tocmai „curată” a finanțatorului

J.P. Morgan, liderul sindicatului bancar care a semnat contractul cu Nuclearelectrica, nu e chiar un exemplu de sfințenie financiară. De-a lungul timpului, banca a acumulat scandal după scandal, demonstrând că etica nu e tocmai pe lista sa de priorități. Între criza titlurilor ipotecare din 2008 și implicarea în proiecte controversate din țări în curs de dezvoltare, reputația sa internațională lasă loc de multe semne de întrebare.

Sediul central al JPMorgan Chase & Co. din New York

În 2013, J.P. Morgan a scos din buzunar 13 miliarde de dolari pentru a „rezolva” problema titlurilor ipotecare toxice, contribuind frumos la criza financiară globală. Apoi, scandalul 1MDB i-a adus în 2025 o plată de 330 de milioane de dolari către guvernul Malaeziei pentru implicarea în deturnarea a miliarde de dolari din fondul suveran al țării.

Dar lista de păcate continuă: manipularea pieței metalelor prețioase prin „spoofing” i-a adus în 2020 peste 920 de milioane de dolari amenzi, iar în 2024 Office of the Comptroller of the Currency a mai pus pe masă încă 250 de milioane pentru tranzacții necontrolate în piețele globale. În 2023, SEC a descoperit că au dispărut 47 de milioane de e-mailuri și că avertizorii de integritate erau mai degrabă blocați decât ascultați.

Per total, J.P. Morgan a acumulat amenzi de aproximativ 39,34 de miliarde de dolari, acoperind tot ce înseamnă abuzuri ipotecare, încălcări bancare și abuzuri împotriva investitorilor. Combinația dintre această istorie turbulentă și corupția endemică din administrația română ar trebui să pună orice român serios pe gânduri: un proiect „verde” de miliarde de euro, finanțat de un astfel de jucător, sună mai degrabă a roulette financiară decât a promisiune de energie sigură și prosperitate pentru Sud-Estul țării.

Promisiuni nucleare și optimism oficial

Cosmin Ghiță, directorul general al Nuclearelectrica, spune că scopul e simplu: energie sigură și disponibilă. În realitate, asta înseamnă o combinație de optimism și presiune enormă asupra proiectului, pentru că cine crede că o rețea de reactor vechi de peste 25 de ani nu are surprize, trăiește într-o lume paralelă.

Cosmin Ghita, Director General Nuclearelectrica

Odată ce Unitățile 3 și 4 vor funcționa, România ar putea obține peste 66% din energia fără emisii de CO₂ din surse nucleare. Asta înseamnă mai puțină dependență de importuri și mai multă liniște pentru politicieni. Sau cel puțin așa speră Nuclearelectrica.

În plus, oficialii se laudă că vor apărea mii de locuri de muncă și dezvoltarea lanțurilor de furnizori. În termeni mai simpli: un plan economic menit să justifice investiția gigantică în ochii publicului și ai Comisiei Europene.

Contextul european nu e nici el mai simplu: energia nucleară e acum „tehnologie de tranziție” în taxonomia verde. Practic, Bruxelles-ul te lasă să faci ce vrei, dar cu ochiul pe tine. Orice abatere de la standardele de siguranță și ajutoarele de stat pot transforma planul nuclear într-un coșmar birocratic.

Pentru investitori, acordul semnalează că SNN nu stă pe loc. Calendarul este ambițios și promisiunile numeroase, dar costurile sunt astronomice. Estimările pentru Unitățile 3 și 4 se ridică la mai multe miliarde de euro, iar riscurile chiar daca nu sunt imense, rămân insa considerabile.

La BVB, Nuclearelectrica are o capitalizare de 13,5 miliarde de lei. În lumea reală, asta înseamnă că investitorii se joacă de-a reactorul nuclear, cu nervii și economiile lor la mijloc.

Centrala de energie nucleara Cernavoda

Deci, în timp ce bancherii zâmbesc și semnează contracte, România își ține respirația: rețelele vechi trebuie retehnologizate, iar noile unități trebuie construite fără să explodeze factura energetică.

În concluzie, energia nucleară rămâne la modă și scumpă. Și, ca de obicei, România plătește nota de plată, cu dobânzi și termene care, cel mai probabil, nu vor fi nici pe departe așa de „prezise” cum speră oficialii.