Constanţa este singurul oraş mare al României care nu are un anticariat

O statististică ruşinoasă planează asupra locuitorilor oraşului de la malul mării: constănţenii ocupă printre ultimele locuri, la nivel naţional, în ceea ce priveşte numărul de cărţi citite. E oare, un nou episod din seria “ce a fost mai întâi, oul sau găina ?”, sau teoria formelor fără fond nu prinde şi la noi, şi nu citim pentru că nu avem de unde?

Cert este că, fie că ne place sau nu, Constanţa mai atinge un record ruşinos: suntem singurul oraş mare al României care nu are un anticariat.

Trecutul cultural al Dobrogei pare învăluit într-o ceaţă groasă, densă, care încearcă să ne spele ruşinea, să mascheze o neputinţă sau o nepăsare colectivă. Cine ar fi trebuit să se ocupe de asta?

Replica a încercat să obţină o perspectivă obiectivă asupra acestui aspect de la o personalitate culturală a oraşului nostru, Doina Păuleanu care ne-a mărturisit că se loveşte de aceeaşi problemă atunci când îşi doreşte o carte, fiind nevoită să comande de la alte anticariate din ţară, la fel cum trebuie să facă toţi constănţenii iubitori de carte.

Tot Doina Păuleanu ne-a declarat că lipsa anticariatului ar putea fi explicată prin lipsa doritorilor, pe sistemul „unde nu-i cerere, nu-i nici ofertă”.

Totuşi, un anticariat cu preţuri accesibile şi cărţi pe gustul tuturor cititorilor, purtând parfum de tuş, de hârtie tipărită şi de poveşti ascunse între filele cărţilor, ar putea invita la lectură toate categoriile de cititori, de toate vârstele, îndepărtând stigmatul care planează asupra acestui subiect, şi reducând distanţa dintre om şi carte. Astfel, cititul constant şi susţinut, care în ţările dezvoltate este privit o normalitate, şi chiar o necesitate o vremurilor în care trăim, să nu mai fie considerat o excentricitate, un soi de rebeliune rezervată doar câtorva neînţeleşi.

Alina MATEI