Copil RĂNIT în parc, la Murfatlar: A CĂZUT O BANCĂ PESTE EL!

Un bărbat din Murfatlar a relatat teribila experienţă prin care au fost nevoiţi să treacă el şi soţia sa, atunci când când copilul lor, în vârstă de 3 ani, a suferit un accident în parcul din faţa Primăriei. O bancă a căzut peste el, minorul suferind leziuni serioase la nivelul feţei. Precizăm că reprezentanţii Primăriei nu au putut fi contactaţi pentru un punct de vedere. Cert este că banca a fost repusă pe poziţii.

click pe imagine!

În rândurile de mai jos redăm o parte a scrisoarei ce îi este adresată primarului:

"În ziua de joi 31.05.2018, orele 14:00, în timp ce mă aflam cu soția și cei doi copii în parcul din fața primăriei, băiatul meu în vârstă de numai 3 ani a fost strivit de o bancă ce a căzut peste el, provocându-i acestuia leziuni destul de serioase la nivelul feței - mai precis arcada, tâmpla și pometul drept( vezi foto). Vreau să vă menționez faptul că băiatul era supravegheat vizual în permanență atât de noi doi(părinții), cât și de alte mămici ai copiilor cu care băiatul nostru se juca în parc. Vreți să știți sentimentul pe care un părinte îl are în momentul în care își vede copilul culcat la pământ, aflat într-o stare inertă și acoperindu-și cu mânuțele tremurânde fața-i mică și drăgălașă? Vreți să știți cum e să alergi într-un suflet către el, fără să-ți dezllipești ochii de pe el și să-l vezi că se ridică debusolat și în loc să alerge către direcția unde acesta știa că se află părinții lui, aleargă haotic în direcția opusă? Vreți să știți cum este să-l iei în brațe și în timp ce vrei să-l liniștești, îl vezi asudat de transpirația produsă de spaima trăită? Îi simți hainele înfierbântate lipite de corpu-i micuț ce tremură? Îi vezi pometul obrăjorului finuț cum prinde contur de țeavă de fier? Îi vezi cum se umflă arcada precum un balon la circ? Îi vezi tâmpla cum i se învinețește subit? Vreți să știți cum este să te uiți în ochii întrebători si îngrijorați ai soției ce nu poate pleca din loc, pentru că iși leagănă fetița de un an și să-i spui într-un mod calm că băiatul ei s-a lovit destul de grav, dar că totul va fi bine? Vă răspund eu acum: NU VREȚI SĂ ȘTIȚI! După ce mi-am calmat baiatul cât de cât, l-am suit în autoturism și am plecat de urgență cu el la clinica medicală din oraș, unde i s-a acordat primul ajutor de către asistentele medicale, cărora le mulțumesc din nou pe această cale. Vreți să știți cum a îndurat băiețelul meu toate acestea? Vă raspund eu: EROIC! Timp de 30 de minute am fost plecați la clinică și la momentul întoarcerii în parc, au venit galeș către locul accidentului doi angajați ai primăriei, cu o găleată de mortar, o mistrie și o bandă de avertizare. Au aruncat câte trei mistrii cu material pe fiecare picior al băncii, au nivelat frumos, au pus banda de avertizare gen: aici nu se stă și au plecat la fel de galeș cum au și venit. Vreți să știți cum au aflat și s-au mobilizat? Vă zic eu: în timp ce eu am fost la clinică cu băiatul, soția s-a dus să anunțe la primărie de pățanie și să precizeze faptul că trebuiesc luate măsuri astfel încât alți copii să nu mai treacă prin ce a trecut băiețelul nostru. Nu a făcut scandal, nu s-a purtat ca la mahala, nu a adresat cuvinte pe care ar fi fost oarecum îndreptățită să le spună la durere. A fost respectuoasă și calmă.Vreți să știți ce i-au auzit urechile? Vă zic tot eu: doamna de la pază a fost foarte calmă și cooperantă, acționând imediat prin apelarea celui care avea sarcina, în mod direct ori prin cei din subordinea lui, să aibă în obligație asigurarea stabilității băncilor din parc. Acest ingrat cu tupeu și limbaj de 4 clase a afirmat pe un ton răstit: „păi ce, mă-sa nu a văzut că banca e instabilă? De ce nu i-a zis să nu se urce pe ea?” Îi voi răspunde eu acum: da, mamele cu copii ce vin în parcul ăsta, la intrarea în el, printre împinsul căruțului, căratul bicicletelor și supravegherea copilului care aleargă, se duc și verifică fiecare bancă și își notează pe un carnețel: asta e stabilă, asta nu e stabilă. La final, pe cele instabile fac un X cu creta și îi atenționează pe copii să nu se urce pe ele.

Poate vă întrebați de ce vă scriu atît de târziu sau poate că nu, dar eu tot vă aduc la cunoștință. Am fost foarte furios până la redactarea acestor rânduri și mă bucur că nu am fost eu cel care a intrat în primărie. Am fost pregătit să mă stăpânesc în momente de furie sau stres și să mă concentrez pe rezolvarea problemei, iar la momentul acela problema era starea copilului meu. Am avut intenția de a da in judecată Primăria Murfatlar pentru vătămare corporală din culpă( la minor!), neglijență în serviciu și acuzațiile pot continua. Să mai scriu? Am discutat cu un avocat în acest sens și mi-a zis că nu vede motiv pentru care să nu câștigăm în instanță. La insistențele soției și la gândul că banii primiți îi voi încasa tot de la oameni ca părinții mei, oameni care trudesc din greu și cărora li se vor impune anul viitor, la momentul plătirii taxelor și impozitelor, să plătească în avans gunoiul estimat că îl vor face pe următorii 5 ani, pe motiv că trebuiesc bani să fie recuperați la buget, am renunțat! Nu sunt irealist încât să vă fac responsabil pentru siguranța fiecărui copil în parte, dar vă pot acuza de faptul că în subordinea dumneavoastră, datorită acțiunii superficiale ori a inacțiunii, se întămplă accidente care altfel nu ar fi avut loc!

Vă rog să-mi răspundeți la două întrebări: 1. Cum credeți că s-ar fi descurcat o mamă singură aflată în situația respectivă, fără soț lângă ea și fără acces facil la un autoturism? 2. Ce credeți că s-ar fi întâmplat cu un copil cu vârsta cuprinsă între unsprezece luni și un an jumate, vârstă la care sistemul osos este încă în formare și densitatea osoasă nu este la fel de puternică, cutia craniană nefiind închisă în totalitate?

În încheiere, dle. Primar, refuz să cred că sunteți un om incompetent sau nepregătit. Cred cu toată tăria că nu vă pasă!

Îmi pare rău că trebuie să vă zic: sunteți un primar prezentabil, dar fără prezență... din păcate! Adrian Bodolan"

L.C.