Cu cheia în mână: ultimii mohicani ai turismului tradițional din Constanța! Video

Într-o economie tot mai fragilă, turismul la cheie practicat de câțiva constănțeni păstrează vie o formă de cazare neoficială care, deși pe cale de dispariție, încă are clienții ei fideli. În ultima perioadă, nu numai în Constanța există această practică, ci și la Costinești. 

Pe marginea șoselei de centură a Constanței, acolo unde asfaltul se încălzește devreme sub soarele verii, încă mai poți zări, ca o relicvă a altui timp, câțiva oameni ținând în mână o cheie.

Persoane care oferă cazare la cheie pe Bulevardul Mamaia

E semnalul clasic al unei oferte de cazare – discretă, directă și lipsită de intermediari. Sunt doar doi-trei, împrăștiați în zonele unde altădată erau zeci, poate sute. Dar rezistă. 

Într-o eră a aplicațiilor de rezervări, a apartamentelor de lux transformate în unități turistice și a platformelor digitale care promit transparență și confort, turismul „cu cheia” pare o apariție ciudată. Și totuși, pentru unii turiști, dar și pentru câțiva localnici, această formă de cazare are încă sens. 

Doamna „cu cheia“, în zona Tomis Nord  

„Stau aici în fiecare vară de 20 de ani. Uneori stau și 4-5 ore până vine cineva, dar sunt oameni care mă știu din anii trecuți și mă caută direct”, spune tanti Maria, o femeie în vârstă care își completează pensia modestă cu câțiva lei obținuți de la turiștii mai puțin pretențioși. „Vin pentru că e mai ieftin și pentru că nu mă supăr dacă își aduc mâncarea și băutura de acasă. La hotel te privesc urât dacă scoți ceva din geantă.”

Pe fondul unui climat economic tot mai nesigur, cu inflație ridicată și un nivel de trai în scădere, cazarea la negru – cum e adesea numită această formă de turism – încă oferă o alternativă celor care nu-și permit prețurile hotelurilor. Iar pentru cei care oferă cazarea, e o formă de supraviețuire economică.

Video 1:

„Nu e ceva de lux, dar am o cameră curată, pat dublu și apă caldă. Am un copil mic și orice ban în plus contează vara asta”, mărturisește Adrian, un bărbat de vârstă medie care și-a improvizat o cameră de oaspeți într-un apartament din Tomis Nord.

Între nostalgie și necesitate: cazarea neoficială supraviețuiește discret în era rezervărilor online

Pe de o parte, acest tip de cazare rămâne atractiv pentru o categorie de turiști care caută opțiuni accesibile și flexibile. Prețurile sunt, de regulă, mai mici decât cele practicate de hoteluri sau apartamente închiriate legal, iar regulile sunt mult mai lejere. Nu există ore stricte de check-in sau check-out, iar turiștii pot aduce fără probleme mâncare și băutură din supermarket, fără priviri dezaprobatoare sau taxe ascunse. Pentru localnici, mai ales pentru cei cu venituri modeste sau în prag de pensie, este o modalitate simplă și directă de a obține un venit în plus în sezonul estival. Într-un fel, acest tip de cazare păstrează și o formă de turism uman și personal, în care relația gazdă-oaspete este mai apropiată, mai autentică. 

Lanțul de hoteluri deschise pe Bulevardul Aurel Vlaicu, peste stradă de locul unde stau multe dintre gazdele „la cheie“.

Pe de altă parte, cazarea oferită „la negru” vine cu o serie de riscuri și dezavantaje, atât pentru turiști, cât și pentru imaginea orașului. Lipsa oricărei forme de autorizare înseamnă absența controalelor privind igiena, siguranța sau calitatea serviciilor. Nu există niciun cadru legal care să protejeze turistul în caz de nemulțumiri, anulări sau probleme. În plus, această practică scoate din circuitul fiscal sume importante de bani, afectând turismul reglementat și corect impozitat. Pentru vizitatorii străini sau mai exigenți, imaginea câtorva persoane cu cheia în mână la marginea drumului poate da impresia unui oraș lipsit de profesionalism în oferirea serviciilor turistice.

Chiar dacă fenomenul e tot mai rar, el nu a dispărut complet. Dar e clar că se stinge. În fața valului digital și al reglementărilor stricte, cheia ridicată timid la marginea drumului pare mai degrabă un simbol al unei epoci apuse decât o reală alternativă turistică. Și totuși, în fiecare vară, câțiva oameni se încăpățânează să creadă că mai e loc pentru omenie, simplitate și o formă directă, necosmetizată de turism.

Video 2:

.