Cum a „explodat” turismul românesc fără turiști... supravegheat dintr-o cameră cu vedere la inflație

Industria ospitalității a bubuit în cifre, dar nu și în turiști: prețurile cresc, camerele se ocupă, optimismul se umflă — exact ca nota de plată.

Industria hotelieră din România se laudă cu una dintre cele mai mari creșteri din Uniunea Europeană. Cifra de afaceri a urcat cu 19% în prima jumătate a lui 2025 — locul trei în Europa, după Grecia și Ungaria. O performanță, desigur, dar una care are un mic asterisc: boom-ul vine din scumpiri, nu din turiști. Cu alte cuvinte, creștem frumos… din pixul tarifului.

Tarifele la cazare au fost majorate cu un entuziasm comparabil doar cu cel al prețurilor la ouă înainte de Paște. Astfel, România a reușit „alinierea” la piețe solide precum Polonia sau Cehia. Doar că, în timp ce acolo vin milioane de turiști străini, la noi camerele se uită încă nostalgice spre rezervările care nu mai vin.

România a atras 2,2 milioane de înnoptări ale turiștilor străini. În același timp, Polonia s-a trezit cu 72 de milioane, iar Ungaria cu 6,1 milioane. Dar da, avem și noi motive de mândrie: cel puțin 15 hoteluri noi se pregătesc să-și deschidă ușile până în 2027. Poate până atunci găsim și turiști pentru ele.

Creștere din scumpiri, nu din valize la recepție

Gradul de ocupare a crescut cu 4 puncte procentuale, ajungând la 65%, ceea ce ne aliniază cu media regională. O victorie mică, dar bună de pus în prezentări PowerPoint pentru comunicatele de presa. În realitate, numărul de nopți petrecute în hoteluri a avansat timid. Cu alte cuvinte, camerele s-au scumpit, dar turiștii au rămas aceiași — doar mai ușori la portofel. 

În București, venitul pe cameră disponibilă a ajuns la 78 de euro, aproape de nivelul din Varșovia sau Praga. O veste excelentă pentru investitori, dar una amară pentru clienți, care se întreabă de ce o cameră cu vedere la bulevardul aglomerat costă cât una în centrul Vienei.

Analiștii Colliers avertizează însă că această creștere e un balon de săpun umflat cu inflație. Românii au plătit până acum, folosindu-se de economiile adunate în ultimii 15 ani, dar încrederea lor a început să scadă, ajungând la nivelurile depresive din 2009. În traducere liberă: prea mulți bani pe hoteluri, prea puțini pentru vacanțe.

O industrie care crește pe hârtie și scârțâie în realitate

Cifra de afaceri a industriei ospitalității este cu peste 80% mai mare decât în 2019. O dublă performanță față de media Uniunii Europene, care a crescut doar cu 34%. Dar și această minune are o explicație simplă: tarifele au explodat. Nu calitatea, nu inovația, nu valurile de turiști entuziaști.

România continuă să fie o destinație cu potențial, dar nu și cu plan. În ultimul deceniu, numărul nopților petrecute de turiștii străini a crescut cu doar 23%, în timp ce Polonia a bifat 44%, iar Ungaria 26%. Practic, am construit camere, am mărit prețurile, dar am uitat să aducem clienții.

În 2025, doar 22% dintre înnoptările din hotelurile românești au fost făcute de turiști străini — a doua cea mai mică pondere din Uniunea Europeană. Restul sunt români care plătesc din ce în ce mai mult pentru același pat și același mic dejun.

Hoteluri noi, speranțe vechi

Pentru a-și demonstra vitalitatea, piața mizează pe investiții: 15 noi hoteluri urmează să se deschidă până în 2027. Printre ele, Corinthia Grand Hotel du Boulevard și Bucharest Unirii Square – Handwritten Collection by Accor. Sclipici internațional, denumiri sofisticate, dar aceeași întrebare: cine va dormi acolo, în afară de optimismul industriei? 

Deși gradul de ocupare al hotelurilor din București a atins cote istorice, experții avertizează că perioada de glorie ar putea fi scurtă. Într-un context economic plin de taxe, scumpiri și inflație, turismul ar putea deveni luxul unei elite restrânse. Restul românilor se vor mulțumi, probabil, cu „staycation” – concediul în sufragerie.

„Creșterea tarifelor nu mai poate fi susținută doar prin inflație”, avertizează analiștii Colliers. Traducere: nu mai merge doar să scumpești camera și să speri că turistul n-o observă. Urmează testul adevărat — inovația, tehnologia și serviciile reale, nu doar prețurile cu aer de Viena.

Potențial există, spun specialiștii. Dar până când strategia României pentru turism va fi mai mult decât o prezentare la conferințe, industria hotelieră riscă să devină o vitrină scumpă, goală pe dinăuntru. Pe hârtie, ne comparăm cu Praga. În realitate, ne luptăm cu Ploieștiul.