Cum a fost fabricată o criză imaginară în Portul Constanța pentru ca baieții deștepți să pună mâna pe cașcaval (VI)

În acest episod final, Portul Constanța, una dintre cele mai importante porți comerciale ale României, a devenit scena unui eșec administrativ răsunător, mascat în proceduri și hârtii aprobate la timp. Într-un interval de mai puțin de doi ani, o achiziție previzibilă a fost transformată într-o urgență artificială. Cifrele vorbesc despre milioane de lei, dar documentele vorbesc despre neglijență. Auditul confirmă ceea ce piața a spus din prima: valoarea a fost subevaluată grosolan. Consecințele au fost proceduri anulate, contracte prelungite la limită și soluții de avarie. Responsabilitatea, însă, rămâne fără nume. Iar instituția merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

După ce cotidianul Replica a relatat, într-un episod anterior, faptul că CN APM SA Constanța, condusă de Mihai Teodorescu, nu a reușit să construiască o flotă proprie de pilotine, în ciuda condițiilor favorabile de a o face, acest nou episod completează tabloul unei administrații care nu doar că nu investește strategic, dar gestionează defectuos și soluțiile de avarie. Lipsa pilotinelor proprii nu mai este doar o problemă de viziune, ci devine o sursă constantă de costuri umflate, blocaje procedurale și dependență de aceiași operatori privați. Practic, eșecul investițional din ultimii ani a creat terenul perfect pentru erori administrative repetate. Iar nota de plată este achitată, de fiecare dată, din bugetul companiei.

Începând cu 1 ianuarie 2021, pilotajul navelor maritime a devenit obligatoriu și exclusiv realizat prin corpul propriu de piloți, deși compania nu deține nici măcar o pilotină în patrimoniu. Soluția a fost închirierea de nave specializate de la operatori privați, o soluție temporară devenită regulă. Din acel moment, continuitatea serviciului depinde anual de capacitatea administrativă de a estima corect piața. Exact aici a apărut ruptura.

Contractul din 14 februarie 2024 prevedea închirierea a 5 pilotine, cu un cost de 380.000 lei pe lună, adică 4.560.000 lei pe an, fără TVA. Contractul a fost prelungit succesiv cu 6 luni și apoi cu încă o lună, ajungând să acopere aproape 18 luni. Prelungirile aveau să fie justificate ulterior printr-o eroare care, în realitate, fusese anticipabilă.

Valoarea „din birou”, nu din piață

În noiembrie 2024, valoarea estimată pentru noul contract a fost stabilită la 395.466 lei pe lună, prin aplicarea unui indice INS de 104,07% peste un preț deja depășit. Nicio cercetare de piață, nicio solicitare de oferte, nicio raportare la operatorii activi din Portul Constanța. Mai grav, indicele utilizat nu a fost actualizat la momentul inițierii procedurii din mai 2025.

Facsimil din Raportul Curții de Conturi

Această valoare era deja mai mică decât cea estimată în 2023, când același serviciu fusese evaluat la 442.800 lei pe lună, adică 5.313.600 lei anual. Practic, într-un interval marcat de inflație, scumpiri la combustibil și creșteri salariale, costul a fost „ajustat” în jos cu aproape 11%. O anomalie pe care nimeni nu a explicat-o public.

Mihai Teodorescu

Procedura de licitație deschisă lansată în mai 2025 a atras două oferte. COREMAR SA a cerut 500.000 lei pe lună, iar Black Sea Services SRL – 540.000 lei pe lună. Ambele oferte depășeau cu peste 25% valoarea estimată oficial. Era un rezultat previzibil, dar tratat ca o surpriză de către autoritatea contractantă.

Facsimil din Raportul Curtii de Conturi

Comisia de evaluare a cerut clarificări, iar răspunsurile operatorilor au fost fără echivoc: valoarea estimată era „ruptă de realitate”, iar costurile din 2025 nu mai aveau nicio legătură cu cele din anii anteriori. Pe 5 august 2025, procedura a fost anulată, oficial din cauza ofertelor „inadmisibile”.

Urgența care nu trebuia să existe

Anularea procedurii a creat o stare de urgență administrativă, deși necesitatea serviciului era cunoscută cu cel puțin 9 luni înainte. Contractul vechi a fost prelungit peste limita maximă stabilită inițial, încălcând propriile clauze. Motivul invocat a fost lipsa unei alternative rapide, deși alternativa ar fi existat dacă estimarea ar fi fost corectă.

Facsimil din minuta auditului Curții de Conturi

Abia după anulare, Compartimentul Piloți a făcut un studiu de piață real. Din 7 operatori contactați, doar 3 au răspuns, cu prețuri cuprinse între 500.000 și 550.000 lei pe lună. Media rezultată, de 520.000 lei, a confirmat că piața funcționa la cu totul alte valori decât cele asumate anterior pe hârtie.

Adevărul iese la suprafață prea târziu

Pe baza acestor date, a fost atribuit un contract pe 4 luni, în valoare de 2.040.000 lei fără TVA. Aceleași firme, aceleași pilotine, același serviciu – dar la un preț cu peste 124.000 lei lunar mai mare decât cel „estimat” în mai 2025. Diferența actualizată depășește 1,48 milioane lei.

Facsimil din minuta Curții de Conturi 

Curtea de Conturi a constatat abaterea, dar a aplicat doar un avertisment. Nicio amendă, nicio sancțiune financiară reală, nicio răspundere individuală asumată. Oficial, abaterea „nu este cuantificabilă valoric”, deși efectele financiare sunt evidente și documentate.

Responsabilitatea rămâne difuză, împărțită între compartimente, avize și semnături. Nimeni nu explică de ce valoarea din 2025 a fost mai mică decât cea din 2023. Nimeni nu răspunde pentru procedura anulată și pentru negocierea fără publicare care a urmat.

Facsimil din minuta Curții de Conturi

Impactul nu este doar contabil. Lipsa de predictibilitate afectează siguranța operațiunilor portuare, relația cu operatorii privați și credibilitatea instituțională. Într-un serviciu critic, improvizația administrativă se transformă în risc operațional.

Acest caz nu este o excepție, ci un simptom al unui mod de administrare în care erorile sunt recunoscute doar după ce produc efecte, iar sancțiunile sunt simbolice. Portul Constanța continuă să funcționeze, pilotinele ies zilnic pe apă, iar traficul nu se oprește. Dar sub această aparență de normalitate se ascunde un adevăr incomod: milioane de lei pot fi gestionate prost fără ca cineva să plătească politic sau administrativ. Când subevaluarea devine reflex, iar urgența este fabricată din neglijență, nu mai vorbim despre simple greșeli. Vorbim despre un sistem care tolerează eșecul și îl acoperă cu tăcere.