Cum a reușit PSD să rămână după 35 de ani fără candidat în turul al doilea la prezidențiale

Marcel Ciolacu a fost principalul favorit la câștigarea alegerilor prezidențiale, singura necunoscută fiind cu cine va se va bate în turul 2. Cu toate acestea, Ciolacu a pierdut în fața lui Călin Georgescu și a Elenei Lasconi, întrerupând astfel o hegemonie de 34 de ani a candidaților PSD în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. De ce nu a reușit să câștige voturile românilor dar și care au fost duelurile din turul 2 de după revoluție puteți citi în rândurile de mai jos.

Marcel Ciolacu a plecat ca favorit pentru accederea în turul 2 al prezidențialelor, lupta pentru celălalt loc fiind între George Simion, Nicolae Ciucă și Elena Lasconi. Venit de nicăieri, candidatul meteorit Călin Georgescu a spulberat toate calculele și a încheiat en fanfare turul 1, cu 22,94% (2.120.404 de voturi) urmat de Elena Lasconi cu 19,18% (1.772.503 de voturi) și de Marcel Ciolacu cu 19,15% (1.769.761 de voturi). În ziua votului, Marcel Ciolacu părea liniștit și foarte sigur pe el, spunând că a votat „pentru o Românie puternică economic, o Românie cu o voce puternică în lume”. Cu toate acestea, Ciolacu nu a ajuns în turul 2 cu această ocazie pierzând și președinția PSD-ului, el dându-și demisia. A fost oare o strategie proastă a echipei de campanie a lui Ciolacu neapelarea la rețele de socializare? Sau pur și simplu românii nu au vrut să mai aleagă candidatul PSD?

Alegerile din 2019

La alegerile prezidențiale din anul 2019, Klaus Iohannis a candidat pentru al doilea mandat de președinte, susținut de PNL. Principala sa contracandidată a fost Viorica Dăncilă (PSD), prim-ministru al României la acea vreme. Au candidat 14 persoane: Klaus Iohannis (independent, susținut de PNL), Theodor Paleologu (PMP), Dan Barna (USR-PLUS), Kelemen Hunor (UDMR), Viorica Dăncilă (PSD+UNPR+PNȚCD), Cătălin Ivan (ADN), Ninel Peia (NR), Sebastian-Constantin Popescu (PNR), John-Ion Banu (PNRo), Mircea Diaconu (PRO+ALDE), Bogdan Stanoevici (independent), Ramona-Ioana Bruynseels (PPU), Viorel Cataramă (DL), Alexandru Cumpănaşu (independent). Campania electorală a fost atipică prin faptul că nu a existat o dezbatere directă între cei doi candidați care au ajuns în turul al doilea: Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă. Klaus Iohannis a câștigat al doilea mandat de președinte, cu 66,09% din voturi, dublu față de scorul obținut de Viorica Dăncilă (33,91%).

Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă

Alegerile din 2014

În urma alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis l-a învins pe Victor Ponta, premierul României la acea vreme, în al doilea tur de scrutin, și astfel a început primul mandat de președinte, la data de 21 decembrie 2014. Interesant este că în primul tur Ponta a avut un procent de 40,44% iar Iohannis doar 30,38%. Electoratul de dreapta s-a mobilizat în turul 2, Iohannis câștigând cu 54,43% din voturi.

Victor Ponta, Klaus Iohannis

Alegerile din 2009

La alegerile prezidențiale din anul 2009, Traian Băsescu a candidat pentru a fi reales președinte al României. Au fost primele alegeri prezidențiale organizate după ce România a aderat la Uniunea Europeană. Sunt alegerile celebre pentru momentul când  Mircea Geoană i-a mulțumit public soției sale, rostind consacrata formulă „Mihaela, dragostea mea”. În dimineața următoare, victoria a fost infirmată de datele oficiale comunicate de BEC. În turul 1, diferența dintre Traian Băsescu și Mircea Geoană a fost una foarte mică, la fel ca și în turul 2 de altfel, Băsescu câștigând cu un procent de 50, 33%.

Mircea Geoană, Traian Băsescu

Alegerile din 2004

Alegerile prezidenţiale din 2004 au fost primele desfăşurate după revizuirea Constituţiei din 2003, care a extins mandatul prezidenţial de la 4 la 5 ani. Iniţial, candidatul desemnat al Alianţei Dreptate şi Adevăr (PNL-PD) pentru alegerile prezidenţiale din 2004 a fost Theodor Stolojan. Cu toate acestea, cu aproximativ două luni înainte de primul tur, Stolojan a surprins scena politică anunţând retragerea sa din motive de sănătate. În locul său, Traian Băsescu, pe atunci primar al Bucureştiului, a preluat candidatura. Momentul retragerii a fost marcat de celebra expresie „Dragă Stolo”, rostită de Băsescu, vizibil emoţionat, în cadrul conferinţei care a consfinţit schimbarea. La urne s-au prezentat 10.794.653 de votanţi (58,5%) iar Traian Băsescu, candidatul Alianţei „Dreptate şi Adevăr” (PNL-PD) şi Adrian Năstase, liderul Partidului Social Democrat (PSD) au ajuns în turul al doilea. Pe 12 decembrie, ziua celui de-al doilea tur de scrutin, Băsescu a câştigat cu 51,23% din voturi, dintr-un total de 10.112.262 de alegători care s-au prezentat la urne (o prezenţă de 55,2%).

Adrian Năstase, Traian Băsescu

Alegerile din 2000

Alegerile prezidenţiale din 2000 au marcat revenirea la putere a lui Ion Iliescu, candidat al Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR), după o competiţie tensionată cu Corneliu Vadim Tudor, liderul Partidului România Mare (PRM), cunoscut pentru retorica sa extremistă. Astfel, în turul al doilea din 10 decembrie, în urma prezentării la vot a 10.177.343 de alegători (57,50%), Iliescu a obţinut o victorie categorică cu 66,83% din voturi. Au fost practic alegerile în care românii au votat cu răul mai mic, Vadim fiind perceput ca un viitor președinte extremist.

Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor

Alegerile din 1996

Alegerile din 1996 reprezintă un moment istoric în tranziţia României către democraţie, marcând primul transfer paşnic de putere după 1989. Diferenţa dintre primii doi candidaţi a fost de 511.152 voturi, în turul 1, astfel, Emil Constantinescu, candidatul Convenţiei Democrate Române (CDR), l-a înfruntat pe Ion Iliescu, reprezentantul Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR), pe 17 noiembrie, în al doilea tur de scrutin, şi a obţinut victoria cu 54,41% din voturi, semnând astfel angajamentul ţării faţă de principiile democratice şi reformele economice necesare. Prezenţa la vot în turul al doilea a fost de 75,9%, adică 13.088.388 votanţi, comparativ cu 76,01% din primul tur,  o valoare similară cu cea din 1992, dar care a reflectat un interes mai mare din partea cetăţenilor faţă de procesul democratic şi dorinţa de schimbare.

Emil Constantinescu, Ion Iliescu

Alegerile din 1992

Al doilea scrutin prezidenţial din România a avut loc la doar doi ani după primul. Potrivit Legii Electorale adoptate în martie 1990, mandatul preşedintelui României, la fel ca cel al parlamentarilor, era stabilit pentru o perioadă de doi ani, pe durata Adunării Constituante. Astfel, la alegerile din 1992, Ion Iliescu a candidat din nou din partea Frontului Democrat al Salvării Naţionale (FDSN), într-un context marcat de reforme economice şi o instabilitate politică internă. Principalii săi contracandidaţi au fost Emil Constantinescu, reprezentant al Convenţiei Democrate Române (CDR), alături de candidaţii Gheorghe Funar (Partidul Unităţii Naţiunii  Române), Caius Traian Dragomir (independent), Ioan Mânzatu (Partidul Republican) şi Mircea Druc (Mişcarea Ecologistă din România). Primul tur al scrutinului  prezidenţial din 1992 a avut o prezenţă de 76,29% (12.496.430 de votanţi), iar la al doilea tur, prezenţa la bătălia care s-a dat între Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, au participat 12.153.810 alegători (73,23%), Ion Iliescu fiind desemnat câştigător cu 61,43% din voturi.

Alegerile din 1990

După căderea regimului Ceauşescu în 1989, România a organizat primele alegeri prezidenţiale post-comuniste pe 20 mai 1990, un moment crucial în tranziţia către democraţie. În cadrul acestor alegeri, au concurat Ion Iliescu (FSN), Radu Câmpeanu (PNL) şi Ion Raţiu (PNŢCD). Prezenţa la vot a fost de 86,19%, iar numărul total al celor care s-au prezentat la urne a fost de 14.826.616, subliniind importanţa acestora pentru viitorul ţării. Ion Iliescu, liderul Frontului Salvării Naţionale, a obţinut o victorie zdrobitoare cu 85% din voturi, beneficiind de sprijinul unui electorat care căuta stabilitate după ani de regim autoritar. Astfel, Ion Iliescu rămâne singurul preşedinte al României care a câştigat alegerile din primul tur.

În concluzie, PSD, după o campanie total greșită nu are un candidat în turul 2 al alegerilor prezidențiale. Este doar o excepție sau va deveni o obișnuință?