Cum a transformat guvernul criza energiei într-un bancomat de 80 de miliarde de lei

Criza prețurilor la energie a fost prezentată românilor drept o catastrofă inevitabilă, un șoc extern care a cerut „solidaritate” și sacrificii. În realitate, pentru statul român, a fost una dintre cele mai profitabile perioade fiscale din ultimele decenii, un festin bugetar plătit integral din facturile populației și ale firmelor.

Din 2022 până azi, bugetul de stat a încasat peste 80 de miliarde de lei din taxe, suprataxe, TVA umflat artificial și dividende, potrivit calculelor AFEER (Asociația Furnizorilor de Energie din România). În timp ce consumatorii au fost ținuți captivi între plafonări birocratice și prețuri explodate, statul a încasat metodic, rece și fără scrupule.

Anul în care statul a lovit potul cel mare

2022 a fost anul de aur: 46,3 miliarde de lei au intrat în vistieria statului. Nu din vreo reformă, nu din investiții, ci din supraimpozitarea brutală a producției și comercializării de energie, din așa-numita „contribuție de solidaritate” și dintr-un TVA calculat la facturi umflate obscen. Statul a luat 26,3 miliarde din suprataxe, 11,4 miliarde din TVA și încă 8,6 miliarde din dividendele companiilor energetice.

Anii următori au continuat jaful fiscal, chiar dacă la cote mai mici. În 2023 s-au strâns 21,3 miliarde de lei, iar în 2024 alte 12,1 miliarde. Dividendele au rămas constante, semn că statul nu doar că a taxat criza, ci a muls până la ultimul leu companiile din energie, inclusiv pe cele pe care tot el le controlează.

Compensări pe hârtie, restanțe în realitate

În paralel, guvernul se laudă că a plătit furnizorilor aproximativ 30 de miliarde de lei pentru schema de plafonare-compensare. Sună impresionant, până când afli că furnizorii mai au de recuperat peste 7 miliarde de lei, bani blocați de stat după ce companiile au fost forțate să suporte integral facturile consumatorilor.

Cu alte cuvinte, statul a încasat 80 de miliarde, a returnat greu și incomplet o parte din ele și a lăsat piața să se sufoce în datorii. Un arbitru corect nu joacă la două capete, dar statul român a făcut exact asta: și jucător, și judecător, și marele câștigător.

Criza energetică europeană a fost reală, declanșată de revenirea post-pandemie și de tăierea gazelor rusești după invazia Ucrainei. Prețurile au explodat peste tot în UE, iar statele au intervenit rapid pentru a limita dezastrul economic și social.

România: multă taxă, puțină viziune

În România, răspunsul a fost reflexiv și primitiv: plafonări grăbite și o ploaie de taxe punitive. În 2022, guvernul a introdus un impozit de 80% pe veniturile „suplimentare” ale producătorilor de energie, peste un prag arbitrar de 450 lei/MWh, fără să țină cont de investiții, contracte sau riscuri.

A urmat contribuția de solidaritate și suprataxa de 60% pe profiturile considerate „excedentare”, aplicate în 2022 și 2023. Banii au fost direcționați către un fond de tranziție energetică, prezentat pompos drept soluție pentru viitor, dar folosit în principal pentru a acoperi haosul creat tot de stat. 

Ironia finală a venit în 2024, când Curtea Constituțională a decis că supraimpozitarea producătorilor este neconstituțională. Prea târziu însă: banii au fost încasați, piața a fost distorsionată, iar statul a demonstrat încă o dată că, în România, crizele nu se gestionează — se exploatează.