Cum rezolva Primăria problema câinilor fără stăpân acum 100 de ani!

Acţiunea "pilula", în caz de turbare

Problema câinilor comunitari este veche de când lumea şi pământul. Cel puţin acum 100 de ani, locuitorii Constanţei aveau această problemă, cu toate că era interzisă "vagabondarea câinilor pe străzile oraşului conform dispoziţiilor articolului 132 din legea de poliţie sanitară veterinară". Câinii turbau şi muşcau oamenii, iar măsurile luate erau extrem de drastice, apelându-se la pastile toxice pentru uciderea câinilor. Preşedintele Comisiei Interimare a Oraşului Constanţa de atunci, Mircea Solacolu Troian, a emis o ordonanţă, datată în 3 mai 1913, în care era luată în considerare adresa Medicului Veterinar al Oraşului, din al cărei cuprins reieşea ivirea cazurilor de turbare la câini. Prin această ordonanţă se declara oraşul Constanţa atins de epizotie (extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de animale dintr-o localitate) de turbare la câini, boală care era prevăzută de articolul 1 din legea de Poliţie Sanitară. Orice câine, fără deoebire de rasă, care era găsit pe străzile şi pieţele oraşului fără să poarte botniţă, era otrăvit. Stăpânii acestor animale erau consideraţi contravenienţi şi erau judecaţi. În acest scop oraşul a fost împărţit în două sectoare sanitare. În fiecare dintre acestea, doi agenţi veterinari secondaţi de agenţii de poliţie distribuiau "hapurile" toxice. Pastilele erau distribuite în special pe timpul nopţii, în conformitate cu ordinul nr.12193 din 10 martie 1913 al Direcţiei Generale Sanitare. În pieţe se opera dimineaţa, chiar în timpul funcţionării acestora. Imediat după operaţiunile efectuate, indiferent de genul acestora, se scriau procese verbale, în care erau indicate locul unde s-a dat pastila toxică şi ora la care s-a apelat. Cadavrele câinilor otrăviţi şi căzuţi pe stradă erau ridicate foarte repede, cu multă grijă şi atenţie de Serviciul de Salubritate Comunal, care era înştiinţat de către poliţie imediat cum apăreau corpurile neînsufleţite. Cadavrele câinilor otrăviţi erau încărcate de serviciul de salubritate în căruţe închise şi transportate la cimitirul de vite, unde în prealabil erau luate măsuri de a se face gropi de rezervă pentru îngroparea lor. O altă ordonanţă, având acelaşi cuprins a fost emisă la 1 octombrie 1913, tot la sesizarea făcută de Medicul Veterinar al Oraşului, din al cărei cuprins reieşea ivirea cazurilor de turbare la câini şi provocarea a 13 accidente prin muşcare. Cu toate măsurile drastice care erau luate, se pare că problema reapărea periodic. "Câinii fără stăpân au reprezentat mai mereu o problemă pentru autorităţile locale. Activitatea serviciului de ecarisaj din cadrul Primăriei Constanţa este reflectată în documentele aflate în patrimoniul S.J.A.N.Constanţa", a declarat pentru "Replica", Virgil Coman, directorul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Constanţa. Informaţiile au fost obţinute din fondul arhivistic, Primăria Constanţa, dosar 36/1913, filele 147,153.

Marieta ŞTEFAN