Cum s-au pierdut, picătură cu picătură, 350 de milioane de euro din fondurile PNNR, din cauza Apelor Române

După pierderea a peste 350 de milioane de euro din fonduri europene destinate infrastructurii, Administrația Națională „Apele Române” se confruntă cu cel mai grav scandal din ultimii ani. Sub pretextul reformei, instituția s-a transformat de-a lungul anilor într-un mecanism de putere unde deciziile curg de sus în jos, în funcție de interese politice. Mandate de 30 de zile, inspectori decimați și un aparat de conducere umflat artificial: așa arată astăzi una dintre cele mai importante instituții publice din România.

Sediul de 54.000 de euro pe lună al Apelor Române - un alt subiect controversat

În urma eșecului mult dezbătut din ultimele zile al Apelor Române, în care a pierdut aproximativ 350 de milioane de euro din fonduri europene, în special din PNRR, destinate proiectelor de infrastructură, instituția revine în atenția publică. 

Politizarea Apele Române a devenit o rană deschisă care supurează de ani de zile. În loc să administreze resursele hidrologice ale țării, instituția s-a transformat într-o fortăreață de funcții temporare, oferite „din pix” celor agreați politic. Directori puși pe 30 de zile, fără vreo justificare profesională, așteaptă semnalul de la centru pentru a ști dacă își mai continuă mandatul. Dacă au executat ordinele, rămân. Dacă nu, pleacă. Simplu, brutal și perfect controlabil.

„30 de zile, deci directori care sunt puși pentru 30 de zile, din pix, și în 30 de zile trebuie să vină din nou la directorul general. Dacă a făcut ceva greșit în alea 30 de zile, afară! Asa merge. Așa arată politizarea.”, a declarat ministrul Mediului, Diana Buzoianu, descriind mecanismul prin care loialitatea politică a devenit criteriu de supraviețuire în funcție.

Mandate de 30 de zile: un sistem de loialități, nu de competențe

Această „rotație” absurdă a conducerii a devenit norma, nu excepția. Mecanismul scurtcircuitează orice tentativă de independență administrativă. În 30 de zile, niciun manager nu poate schimba un sistem; dar poate arăta supunere. Așa se menține controlul politic asupra unei structuri care ar trebui să verifice, nu să asculte. În spatele hârtiilor și a titulaturilor, se ascunde o realitate crudă: obediența este moneda de schimb a carierelor din Apele Române.

Cifrele vorbesc singure. Din aproape 9.000 de angajați, doar 130 sunt inspectori de control. Un număr care frizează absurdul și care spune totul despre cum a fost decimată capacitatea de verificare a instituției.

„Din aproape 9.000 de angajați, 130 sunt inspectori pe teren de control. 9.000 de angajați, 130 de inspectori de control. 130 este un număr halucinant. Și este un număr care îți arată, de fapt, un lucru foarte important. Cineva a lucrat ani de zile să decimeze funcția de control a Apele Române. Sistematic, picătură, picătură.”, a spus Diana Buzoianu, subliniind gravitatea unei situații care s-a perpetuat ani la rând.

Cum poate o instituție națională, responsabilă cu protejarea apelor, să funcționeze cu doar 130 de oameni pe teren? Răspunsul este simplu: nu poate. Dar poate mima controlul, pentru a păstra aparențele.

Reorganizarea care a umflat birourile și a golit terenul

În ianuarie, o „mare reorganizare” a fost anunțată cu fanfară. În realitate, totul s-a transformat într-un exercițiu de cosmetizare birocratică. Organigrama s-a modificat, dar nu acolo unde trebuia. Structurile de conducere s-au umflat, s-au creat servicii și birouri cu 10-15 posturi fiecare, doar pentru a inventa funcții de șefi. În același timp, oamenii din teren au fost retrași, redistribuiți sau pur și simplu lăsați fără resurse.

„S-au creat posturile. Câte 10 locuri, câte 12 locuri, 15 locuri ca să poată să existe șefi. Șef de serviciu, să existe acolo, să poată să fie create funcțiile. Și s-au luat oameni din teren și s-au dus cât mai departe de munca reală.
În tot acest timp, oamenii din teren muncesc pe niște salarii mizere. Și evident că în teren nu își mai pot găsi oameni, degeaba au ei în organigramă locuri vacante. Aceasta este imaginea unei instituții în colaps, unei instituții politizate și unei instituții care până în ziua de astăzi a fost folosită ca un instrument”, a afirmat ministrul Mediului, Diana Buzoianu.

În loc să se întărească rețelele de control, s-a consolidat centrul de comandă. „Reorganizarea” a fost de fapt o repopulare a scaunelor din birouri. Rezultatul? O instituție cu tot mai puțini oameni care verifică efectiv apele și tot mai mulți care semnează hârtii despre ele.

În acest context, salariile mizere din teren fac imposibilă atragerea de noi inspectori. Posturile vacante există doar pe hârtie, pentru că nimeni nu vrea să lucreze într-un sistem sufocat de politică, subplătit și lipsit de perspective. Iar cei care rămân sunt obligați să acopere cu eforturi supraomenești lipsa de personal și de autoritate.

Imaginea de ansamblu e sumbră: o instituție în colaps, în care competența e penalizată, iar servilismul e răsplătit. O structură care, deși ar trebui să protejeze mediul și să asigure echilibrul hidrologic al României, s-a transformat într-un mecanism de supraviețuire politică.

foto: Libertatea

Un corp de control guvernamental a fost trimis recent la Apele Române pentru a analiza situația. Sursele din interior vorbesc despre un raport devastator, care va arăta proporțiile haosului și modul în care funcția de control a fost decimată „picătură cu picătură”. Rezultatele urmează să fie făcute publice curând.

Până atunci, România rămâne o țară în care râurile curg, dar instituțiile care ar trebui să le protejeze se scufundă în mocirla politizării. Apele Române nu mai sunt doar un exemplu de administrație în derivă – sunt simbolul unui stat care și-a pierdut de mult controlul asupra instituțiilor.