Cum se poate transforma Zona Industrială Constanța dintr-o relicvă a trecutului într-un viitor economic al orașului? Video

Timp de decenii, Zona Industrială a orașului Constanța a reprezentat un simbol al puterii economice și industriale a Dobrogei. În plină perioadă comunistă, între anii ’60 și ’90, această zonă era motorul economic al orașului-port, adunând la un loc fabrici strategice, infrastructură de transport, uzine de procesare și spații logistice de mari dimensiuni. Astăzi, peisajul e complet schimbat: ruine, infrastructură degradată, clădiri abandonate, gunoaie industriale și promisiuni neterminate de revitalizare. Și totuși, în ciuda decăderii, spațiul rămâne o resursă urbană cu un potențial economic uriaș. 

Una din clădirile privatizate din Zona Industrială

În perioada comunistă, Constanța nu era cunoscută doar pentru portul maritim și plajele sale. Zona Industrială, aflată la marginea vestică a orașului, era epicentrul unei economii diversificate, bine integrate în planul național de industrializare forțată. Printre coloșii industriali care funcționau în această zonă se numărau:

Fabrica de pâine „Dobrogea”

Celco (initial PBCA), Furnirom, Fabrica de Ulei, Fabrica de Pâine Dobrogea și Fabrica de Bere, Fabrica de Oxigen, SA Palas, Autobaza RATC și fostul Depou de Tramvaie, Oil Terminal și CET Palas.

Pe lângă acestea, Constanța mai găzduia fabrici de zahăr, de fermenturi, de textile și mai ales celebra Întreprindere de Mașini Grele (IMU), un gigant industrial în perioada de vârf. 

Intrarea în fostul Depou de Tramvaie

După Revoluția din 1989, industrializarea forțată a României s-a oprit brusc. Lipsa comenzilor de stat, lipsa de competitivitate a utilajelor și un proces haotic de privatizare au condus la dispariția treptată a majorității întreprinderilor din Zonă.

Multe fabrici au fost privatizate „pe hârtie”, însă în realitate au fost subevaluate, vândute pe bucăți sau puse în faliment intenționat, pentru ca terenurile să poată fi valorificate imobiliar. În alte cazuri, echipamentele au fost vândute ca fier vechi, iar angajații disponibilizați în masă, fără alternative reale de angajare.

Rezultatul? Un peisaj urban distopic

Hale cu acoperișuri prăbușite și ziduri vandalizate; căi ferate industriale lăsate în paragină, legături electrice nefuncționale și străzi industriale devenite impracticabile; zone întregi expuse riscului de incendii, ocupate temporar de persoane fără adăpost, în lipsa unei securizări minime.

În carcasele fostelor complexuri industriale există acum service-uri auto, firme de curierat și alte întreprinderi mici.

În prezent, doar o mică parte din infrastructura industrială originală mai este funcțională. Câteva companii relativ prospere își desfășoară activitatea în hale renovate sau construcții noi, adaptate cerințelor moderne – în special în sectoare precum logistică, producție ambalaje, comerț en-gros sau distribuție.

Una din halele noi care își desfășoară activitatea în Zona Industrială Constanța

Totuși, majoritatea terenurilor rămân fie abandonate, fie insuficient utilizate, iar imaginea de ansamblu e una dezolantă: rugină, grafitti, buruieni care acoperă foste linii de tramvai și silozuri părăsite. Peisajul actual oferă, paradoxal, o șansă: spațiul vast (zeci de hectare în total), infrastructura de bază (chiar dacă învechită), proximitatea cu rețeaua feroviară, portuară și rutieră – toate pot constitui puncte de plecare pentru un proiect de regenerare industrială și urbană.

Multe zone au devenit periculoase în urma abandonului

Începând cu 2020, au apărut câteva inițiative care dau un firav semn al speranței. Printre acestea: PUZ-uri aprobate în zonele Agorapolis și Palas, vizând reconversia funcțională a unor spații industriale; deschiderea unor hale logistice și spații de depozitare moderne, în special destinate companiilor de curierat, comerț electronic sau transport;

Strada Celulozei, o arteră de circulație importantă din Zona Industrială Constanța

Cu toate acestea, regenerarea Zonei Industriale este departe de a fi o prioritate reală pentru administrațiile locale din ultimii ani. Lipsa unui plan coerent, lipsa atragerii de investitori serioși și absența unor parteneriate public-private durabile mențin zona într-o stare de ambiguitate.

Mașini abandonate pot fi găsite pe marginea drumului, peste tot prin Zona Industrială

Cu o strategie urbanistică bine pusă la punct, Constanța ar putea transforma această zonă într-un nou hub economic regional – un parc industrial modern, conectat la port, cu spații pentru producție, cercetare și logistică, în acord cu standardele europene de mediu și infrastructură. Spațiul există, cererea există, iar oportunitățile de finanțare (naționale sau europene) sunt reale. Lipsesc doar viziunea și voința administrativă.

Video 1:

Video 2: