Curtea Constituțională spune că percheziția nu poate deveni o căutare fără limite

Curtea Constituțională a stabilit, marți, că excepția din Codul de procedură penală care instituie obligația de a fi ridicare în cadrul perchezițiilor, întotdeauna, obiectele și înscrisurile în privința cărora există 'suspiciuni' că pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu este constituțională doar dacă prin acest termen se înțelege 'suspiciunea rezonabilă'.

Potrivit unui comunicat al CCR transmis Agerpres, judecătorii constituționali, cu majoritate de voturi, au admis excepția de neconstituționalitate și au constatat că dispozițiile art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care prin termenul 'suspiciunea' din cuprinsul acestora se înțelege 'suspiciunea rezonabilă'.

'Legiuitorul a reglementat regula potrivit căreia, în contextul punerii în executare a mandatului de percheziție, organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. De la această regulă, legiuitorul a prevăzut, potrivit art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală, două excepții, și anume (I) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă, (II) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile în privința cărora există 'suspiciunea' că pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Curtea a constatat că utilizarea de către legiuitor a termenului 'suspiciune' în cadrul ultimei ipoteze a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art.1 alin.(5) și art.27 din Constituție', se precizează în comunicat.

Curtea a constatat că și în situația reglementată de ultima ipoteză a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală este necesară existența unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile la care se referă aceasta pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.

'Atâta vreme cât dispozițiile criticate nu stabilesc cerința existenței unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile la care se referă ultima ipoteză a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, apare cu evidență că legea relativizează în mod nepermis criteriile aplicabile, lăsând la latitudinea fiecărui organ de cercetare penală evaluarea, în mod diferențiat, a unor situații similare', subliniază Instanța constituțională.