D’ale urbei – 17 octombrie: Numirea unui nou primar, speranța de viață și ajutoarele pentru ofițeri

În luna octombrie a anului 1929, în conformitate cu noua lege administrative emisă de guvernul Iuliu Maniu, conducerea locală a Partidului Național Țărănist a dizolvat Consiliul Municipal Constanța. Pe data de 17 octombrie a fost numit primar și președinte al Comisiunii Interimare a municipiului deputatul Gheorghe S. Popescu, cel care l-a înlocuit în funcție pe Francisc Sachetti. 

Fiu de preot din județul Constanța, profesor și politician cu state vechi, Popescu se remarcase în ultimii ani prin acțiunile sale populiste, prin vizitele făcute în satele Dobrogei, acolo unde s-a implicat în acțiuni de binefacere în favoarea păturii țărănești. Numirea sa ca primar a fost salutată cu optimism de către ziarul Dacia (o gazetă anti-liberală), care scria despre noul edil că „și-a închinat viața școlii și îndrumării țărănimii pe calea propășirii”. 
Gheorghe S Popescu și-a îndeplinit cu seriozitate și profesionalism prima parte a mandatului său, în perioada octombrie 1929-iulie 1931.

Odată cu venirea la putere a liberalilor, consiliul municipal pe care îl conducea a fost dizolvat iar orașul a fost condus un timp de către avocatul Ion Theodorescu-Valahu iar apoi de către Victor Fiacescu. În decembrie 1932, după ce Curtea de Apel Constanța a decis că dizolvarea consiliului municipal din iulie 1931 a fost una abuzivă, drept pentru care a anulat-o.Gheorghe S. Popescu a fost repus în funcția de primar și a mai condus destinele urbei încă un an, până în decembrie 1932. 

Edilul s-a remarcat prin eforturile depuse de a regla situația economică, într-o perioadă foarte grea, în care orașul-port resimțea efectele Marii Crize care lovise întregul mapamond (mai ales prăbușirea prețurilor la cereale și materii prime, fapt ce a afectat fluxul operațiunilor de export din Portul Constanța). În timpul conducerii sale, Situația nu s-a îmbunătățit peste noapte, dar a fost stabilizată. Ținând cont de aceste aspecte, primarul Gheorghe S. Popescu merită un loc de cinste pe lista edililor ce și-au adus o contribuție solidă la dezvoltarea urbei.

„În comuna Ghiuvenlia, județul Constanța, plasa Caraomer (astăzi Negru Vodă) a încetat din viață, zilele acestea, locuitorul Constantin Mavrodin, în etate de 100 de ani. Bătrânul a fost, până la sfârșitul vieții sale, pe deplin sănătos. Asemenea oameni cari vor să ajungă la vârsta lui Matusalem, în epoca noastră, pot fi priviți drept rarități. Dar peste vreo sută de ani?” (Dacia, 1929) (Potrivit Vechiului Testament, Matusalem a trăit 969 de ani. Termenul matusalemic a fost și este folosit pentru a indica o persoană cu o vârstă extrem de înaintată.)

„Ajutoare pentru ofițeri – Din cercurile militare aflăm că spre a veni  în ajutorul ofițerilor, în special al celor inferiori – se va acorda o primă anuală de scumpete, după cum urmează: sublocotenenții – 24.000 lei, locotenenții – 20.400 lei, căpitanii – 18.800 lei și maiorii – 12.000 de lei. Din informațiunile noastre rezultă că sumele necesare pentru acordarea acestor prime au și fost trecute în bugetul armatei pe anul 1930”. (Dacia, 1929). Sunt necesare câteva clarificări. 

Prima de scumpete a fost o compensație financiară temporară acordată ofițerilor și funcționarilor publici pentru a le proteja puterea de cumpărare în fața inflației și a devalorizării leului, după Primul Război Mondial, în perioada interbelică. În 1929, Marea Criză Economică a lovit toate statele, iar România s-a aflat în incapacitate de plată și a aplicat celebrele curbe de sacrificiu, tăieri din venituri. Astfel, adesea, prima de scumpete a fost diminuată, suspendată, și foarte rar, reinstituită (așa cum este cazul de mai sus).