De ce NU MAI VOR SĂ MUNCEASCĂ în sezonul estival: ‘20 de ore, zilnic, mănânci resturi, iar bacşişul ţi-l ia patronul!’

Aşa o fi oare?

Hotelierii de pe litoral, prin vocea preşedintelui Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc, Mohammad Murad, spun că încep sezonul estival 2018 cu cea mai gravă criză de personal din ultimele trei decenii. Peste 5.000 de locuri de muncă sunt disponibile pe litoral, susţinea acelaşi reprezentant al hotelierilor, în cadrul întâlnirii de luni, 23 aprilie a.c., cu ministrul Turismului, Bogdan Trif. Este lipsă de personal sau tinerii s-au săturat să fie exploataţi mai grav decât scalvii pe plantaţii?! Mesaje transmise cotidianului “Replica de Constanţa” privind experienţele prin care au trecut tinerii care au lucrat pe litoral, verile trecute, descriu bătaia de joc la care sunt supuşi angajaţii, o bună parte dintre ei minori.

Sezonul estival 2018 bate la uşă, iar operatorii economici susţin că, deşi sunt pregătiţi în proporţie de aproximativ 95%, găsirea de personal este încă o problemă. Şi încă una gravă, de vreme ce se discută despre “cea mai mare criză de personal din ultimele trei decenii”, după cum susţinea Mohammad Murat în întrunirea menţionată mai sus.

Vă redăm, însă, mesaje transmise ziarului “Replica de Constanţa” de cei care au lucrat pe litoral, verile trecute, şi care descriu perfect motivele pentru care tinerii au ajuns să prefere să plece în străinătate, fie şi pentru câteva luni, în loc să caute un loc de muncă prin staţiunile de pe litoralul românesc.

Program de 20 de ore, zilnic

“Prima dată m-am angajat la un hotel din Eforie Sud, în vara lui 2016, când aveam 17 ani. Eram ajutor de bucătar, ne ofereau cazare şi mâncare. Ştiam că voi munci din greu, nici nu mă aşteptam să îmi fie uşor. Dar ce am găsit acolo mi-a depăşit orice aşteptare! Pentru început, pentru că au avut un control de la Sanepid şi de la Protecţia Consumatorilor, ne-au pus să văruim bucătăria. Nu, nu au angajat un zugrav sau personal calificat, ci noi, fetele, ajutoare în bucătărie, am curăţat şi văruit toată bucătărie.

Patronii făceau economie de bani. Apoi, toată vara, programul a fost unul crunt: dimineaţă, la ora 5,00 era trezirea, la 5,30 – 6,00 trebuia să fim în bucătărie, de unde mai ieşeam undeva pe la 1,00 noaptea. Adică un program de muncă de 19 – 20 de ore. Nici vorbă de zile libere, nici vorbă de timp de odihnă. Nici vorbă despre ture de opt ore, cum ar fi trebuit. Sau măcar de 10 ore! Dacă voiam o zi liberă, să merg până acasă, trebuia să mă rog de patroană. Eram trei ajutori de bucătari, prea puţini faţă de numărul de clienţi şi de sarcinile pe care le aveam de îndeplinit.

La finalul verii, deşi semnasem contractul de muncă pe un program de două ore şi pe un salariu de 1.000 de lei, am primit doar 500 de lei pe lună. Mi-au reproşat că aş fi cerut bani pe parcusul lunii, înainte de ziua de salariu. M-au certat cu patronii, mi-au dat 200 de lei în plus şi atât. Am zis că vara următoare voi merge în altă parte, dar peste tot este la fel”, ne-a povestit R.V., o tânără din Constanţa.

Tertipuri pentru ca patronii să ia până şi bacşişul ospătarilor

Nici în vara următoare, când tânăra s-a angajat ca ospătăriţă pe o terasă din staţiunea Mamaia, situaţia nu a fost altfel. “În staţiunea Mamaia, programul era aceeaşi problemă. În teorie, ne-au spus că vom lucra o zi cu o zi. În realitate, pentru că nu reuşeau să angajeze oameni – veneau, dar stăteau o zi sau două şi plecau, nici nu se mai oboseau să-şi scrie demisiile, pur şi simplu dispăreau! – ne chemau zi de zi, de la 9,00 dimineaţă la 3,00 noaptea.

Clienţi nu prea erau, e drept, dar patronul nici nu voia să închidă mai devreme, dacă apare vreun rătăcit care vrea să se plimbe noaptea prin Mamaia?! Salariu de 1.200 de lei, cu promisiunea unor bacşişuri mari. Salariile le-am primit în tranşe de 200 – 300 de lei, şi cu întârziere, pentru că mereu patronul susţinea că nu se fac bani şi că are marfă de plătit. Cât despre bacşişuri…avea grijă să ni le ia şi pe acestea! Până ne-am prins ce făcea, şi am avut grijă să păstrăm toate bonurile.

La sfârşitul zilei, când predam banii, ne imputa tot felul de sume, sub pretextul că am bătut noi greşit bonurile pe casa de marcat sau că sigur ne-au plecat clienţi şi nu ne-au plătit. De câteva ori a trebuit să aduc bani de acasă pentru a plăti diferenţele pe care ni le imputa. Până când am început să păstrez bonurile şi să fac calcule, cu patronul de faţă, în fiecare seară. De atunci, dintr-o dată, nu a mai fost nicio diferenţă de plată!”, a continuat tânăra constănţeancă.

Cine îşi dă demisia înainte de finele lui septembrie, obligat să dea bani pe cazare

O altă tânără a povestit o experienţă asemănătoare, din vara lui 2016, din Vama Veche. “Contractele de muncă erau încheiate pentru şase ore sau chiar şi pentru două ore, dar munceam de dimineaţă până noaptea târziu. Ture de opt ore? Nu există aşa ceva! Salariile erau în jur de 1.500 de lei, iar unii patroni asigurau şi cazare şi mâncare.

De fapt, mâncarea erau resturile care rămâneau din ce se pregătea pentru clienţi, pentru masa de prânz sau de seară. Iar dacă cumva îndrăzneai să anunţi că vrei să pleci înainte de sfârşitul lunii septembrie, înainte de încheierea sezonului estival, patronii îţi opreau din salariu banii pentru cazare şi mâncare pentru ultima lună. Adică, în loc de 1.500 de lei, rămâneai cu vreo 800 de lei în mână.

De bacşiş…nu prea se făcea. Pentru că Vama Veche are căutare în perioade scurte, adică de Rusalii, de 1 Mai, pe 15 august, de Sfânta Maria şi cam atât. În rest este cam goală staţiunea sau dacă sunt turişti, nu sunt dintre cei cu bani”, a reclamat tânăra.

În aceste condiţii, este de înţeles de ce anul acesta sunt din ce în ce mai puţini tineri interesaţi să lucreze pe litoralul românesc.

Învăţământul profesional dual, o soluţie pentru formarea personalului?

În altă ordine de idei, se impune precizat că operatorii economici de pe litoral au posibilitatea de a-şi forma viitorul personal, printr-un program pus la dispoziţie de Inspectoratul Şcolar Judeţean Constanţa. Concret, operatorii economici sau asociaţii de turism încheie contracte cu ISJ pentru învăţământul profesional dual, obligându-se să contribuie financiar la formarea viitorilor ospătari – de exemplu! – în şcolile profesionale din judeţul Constanţa.

Contribuţia constă în acordarea unei burse lunare de cel puţin 200 de lei şi achiziţionarea de materiale didactice sau plata profesorilor de la materiile opţionale etc. La rândul lor, elevii se obligă ca, la sfârşitul studiilor, să se angajeze la respectivii agenţi economici. Până în prezent, interesul operatorilor economici pentru acest program este aproape inexistent. Doar Ana Hotels şi-a manifestat interesul şi contribuie pentru formarea unei clase pe turism, în învăţământul profesional dual, la o Liceul “Carmen Silva” din Eforie.

Florentina BOZÎNTAN