De ce unele virusuri rămân în organism toată viaţa: un studiu a identificat factorii genetici implicaţi

Majoritatea oamenilor sănătoşi poartă în organism virusuri care nu provoacă simptome, dar care pot persista pe termen lung. Un studiu de referinţă arată de ce aceste infecţii rămân latente şi cum diferă, de la o persoană la alta, capacitatea organismului de a le controla.

Un grup de cercetători de la Harvard Medical School a analizat date provenite din probe de sânge şi salivă de la peste 917.000 de persoane, folosind trei baze de date medicale. Studiul a urmărit cantitatea de ADN viral prezentă în organism în absenţa bolii, adică situaţiile în care virusurile există, dar nu determină simptome, potrivit news.ro.

Prin analiza fragmentelor genetice, cercetătorii au calculat încărcătura virală, un indicator care arată ce virusuri sunt prezente şi cât de eficient reuşeşte sistemul imunitar să le controleze. Valorile încărcăturii virale au variat în funcţie de vârstă şi sex.

Echipa a corelat nivelurile de ADN viral cu anumite regiuni din genomul uman şi a identificat legături între caracteristicile genetice, factorii demografici şi capacitatea organismului de a suprima virusurile. Au fost identificate 82 de regiuni specifice din genom asociate cu încărcătura virală, în special în complexul major de histocompatibilitate (MHC), o zonă esenţială pentru funcţionarea sistemului imunitar.

Analiza a evidenţiat şi diferenţe între virusuri. Virusul Epstein-Barr (EBV) a fost mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, în timp ce virusul herpetic HHV-7 a scăzut după vârsta mijlocie. În cazul EBV, încărcătura virală a fost mai mare iarna şi mai mică vara, în timp ce alte virusuri au avut valori mai stabile.

Folosind o metodă statistică numită randomizare mendeliană, cercetătorii au analizat relaţia dintre virusuri şi anumite boli. Rezultatele arată că o încărcătură virală mare pentru EBV este un factor de risc direct pentru dezvoltarea limfomului Hodgkin mai târziu în viaţă.

În schimb, nu a fost identificată aceeaşi relaţie între EBV şi scleroza multiplă, deşi virusul este cunoscut ca factor declanşator al bolii. Acest rezultat sugerează că, în cazul sclerozei multiple, răspunsul sistemului imunitar la virus este mai important decât cantitatea de virus prezentă.

Studiul a identificat şi factori non-genetici asociaţi cu încărcătura virală, precum vârsta, sexul şi fumatul.

Majoritatea virusurilor au fost mai frecvente la bărbaţi decât la femei.

Cercetătorii subliniază că aceste rezultate pot ajuta la înţelegerea diferenţelor de risc între persoane care poartă aceleaşi virusuri. De exemplu, trei tipuri de virusuri numite anelovirusuri sunt prezente la 80–90% din populaţie, dar rolul lor în apariţia bolilor nu este, în prezent, cunoscut.

Analiza s-a limitat la virusuri ADN, care se integrează în materialul genetic al celulelor. Cercetătorii notează că, sunt necesare studii suplimentare pentru virusurile ARN, cum sunt coronavirusurile, care funcţionează diferit, citează stiripesurse.ro.

Ei menţionează şi faptul că unele virusuri vechi, integrate în genomul uman în trecut îndepărtat şi care nu se mai pot replica, pot avea în continuare efecte asupra sănătăţii.

Studiul a fost publicat în revista Nature.