Decizia ÎCCJ care rescrie regulile jocului în justiție. Toni Neacșu: 'De alaltăieri aveți răspunderea magistraților!'

Avocatul Adrian Toni Neacșu a comentat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a constatat că fosta judecătoare Camelia Bogdan a comis abuz în serviciu în dosarul ICA, cel în care Dan Voiculescu a fost condamnat în 2014. „Vorbim de o decizie a instanței supreme care, indiferent de procedura în care a fost pronunțată, este ușor de calificat ca fiind istorică și deschizătoare de drumuri în justiție”, scrie Neacșu.

Toni Neacșu

Hotărârea, pronunțată pe 11 septembrie 2025, a schimbat temeiul juridic al unei ordonanțe de clasare, stabilind că fapta imputată Cameliei Bogdan s-a prescris. În motivare însă, ÎCCJ a reținut că judecătoarea a aplicat legea cu rea-credință, provocând prejudicii inculpaților din dosar prin condamnări bazate pe probe insuficiente și prin confiscări operate ilegal.

Neacșu amintește că încă din 2014, Consiliul Superior al Magistraturii și ÎCCJ au stabilit că Bogdan a încălcat legea cu bună știință, ceea ce a dus la prima sa excludere din magistratură, transformată ulterior într-o sancțiune mai ușoară. „ÎCCJ a constatat doar că aplicarea legii cu rea-credință de judecătorul Camelia Bogdan, nu pentru a face justiție, ci pentru a face rău inculpaților din dosar, constituie în același timp, pe lângă o abatere disciplinară gravă, și infracțiunea de abuz în serviciu”, explică avocatul.

De alaltăieri aveți răspunderea magistraților!

”De alaltăieri aveți răspunderea magistraților! Am ezitat puțin în a explica pentru publicul larg semnificația deciziei ÎCCJ referitoare la fosta judecătoare Camelia Bogdan și infracțiunea pe care ar fi făcut-o în soluționarea dosarului ICA, cel privind condamnarea lui Dan Voiculescu în 2014. Inevitabil receptarea acestei hotărâri va fi una politizată, cu atât mai mult cu cât din complet a făcut parte președintele ÎCCJ, dna judecător Lia Savonea, persoană diabolizată de acea parte a opiniei publice influențată și manipulată de USR. Analizele întârzie și în mediul științific juridic, pentru că specialiștii înțeleg semnificația acestei decizii dincolo de contextele punctuale și încă preferă să fie rezervați. 
Pentru că totuși deja am fost solicitat pentru puncte de vedere la Antena 3 nu voi putea evita la nesfârșit și prefer să-mi expun părerea aici într-o formă a cărei coerență o pot controla. În primul rând, vorbim de o decizie a instanței supreme care indiferent de procedura în care a fost pronunțată (plângere împotriva unei soluții de clasare de către procurori a faptelor doamnei Camelia Bogdan) este ușor de calificat ca fiind istorică și deschizătoare de drumuri în justiție. În al doilea rând, cu privire la dosarul în care a fost pronunțată nu sunt foarte mari surprize. Față de dna Camelia Bogdan deja se reținuse în mod definitiv (CSM și ÎCCJ) că aceasta a aplicat legea cu rea-credință, aceasta fiind o abatere disciplinară, cu ocazia soluționării dosarului ICA. Prima excludere din magistratură, transformată ulterior într-o sancțiune mai puțin aspră, a fost dată de CSM tocmai pentru încălcarea legii cu bună știință în soluționarea acestui dosar.”, spune Toni Neacușu.

Lia Savonea

”În al treilea rând, sintetic, ÎCCJ a constatat doar că aplicarea legii cu rea- credință de judecătorul Camelia Bogdan, nu pentru a face justiție, ci pentru a a face rău inculpaților din dosar, atât prin aplicarea unor pedepse pentru fapte nedovedite suficient cât și prin confiscarea nelegală a bunurilor, constituie în același timp, pe lângă o abatere disciplinară gravă, și infracțiunea de abuz în serviciu.   Aici se termină importanța locală, doar pentru acest dosar, și se deschid discuțiile cu privire la noua paradigmă deschisă de ÎCCJ cu privire la răspunderea judecătorilor pentru hotărârile judecătorești pe care le pronunță.

Simplul fapt că ești judecător nu te scutește de răspunderea pentru o eventuală infracțiune de abuz în serviciu

Soluția Înaltei Curți rescrie aceste reguli, pentru că stabilește că deși regula rămâne că un judecător nu răspunde penal pentru hotărârea judecătorească pe care o dă, chiar dacă ea este greșită, acesta trebuie să răspundă totuși penal dacă folosește legea și atribuțiile de judecător pe care le are în mod intenționat și cu rea credință  pentru a încălca drepturile, libertatea sau proprietatea celor pe care îi judecă. Dacă folosești legea și dreptul de a judeca pe care ți-l dă legea pentru a face cuiva rău cu intenție, deci cu rea-credință, simplul fapt că ești judecător nu te scutește de răspunderea pentru o eventuală infracțiune de abuz în serviciu. Această infracțiune e definită simplu în codul penal : exercitarea atribuțiilor de serviciu cu încălcarea legii de către un funcționar public (judecătorul este), dacă se aduce o încălcare a drepturilor oricărei persoane. Atribuțiile de serviciu ale judecătorilor sunt cele de interpretare și aplicare a legii, iar dacă fac acest lucru nu cu buna credință de a face justiție, ci pentru a face rău persoanei pe care o judecă, trimițându-l la închisoare, confiscându-i bunurile sau dând dreptate celeilalte părți contrar a trebuia să facă potrivit legii, atunci sunt pasibili de cercetare penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de abuz în serviciu.

Esențiale sunt limitele pe care le stabilește înalta curte și pe care consider că va trebui să le precizeze și mai clar pentru a evita abuzurile împotriva judecătorilor: judecătorul nu se poate folosi de roba pe care o îmbracă pentru a face rău cu intenție persoanelor pe care le judecă,  asta fără să mai fie nevoie să se dovedească faptul că ai fost corupt cu bani pentru asta, dar în același timp în conținutul noțiunii de independență a judecătorului intră în continuare posibilitatea de a greși, indiferent cât de grav, dacă se întâmplă neintenționat, fie pentru că aplici legea greșit, fie că o interpretezi greșit. Această schimbare de viziune la nivelul ÎCCJ înseamnă și eliberarea totală a judecătorilor de presiunile exercitate dinspre parchete sau serviciile de informații, pentru simplul considerent că nici un judecător nu va mai risca să dea cu intenție hotărâri strâmbe atât timp cât riscă să ajungă el infractor.  

Pentru unii procurori posibilitatea să ancheteze penal judecători doar pentru hotărârile pe care le dau și cu care nu sunt de acord a fost multă vreme un vis umed

Există și riscuri, pentru că pentru unii procurori posibilitatea să ancheteze penal judecători doar pentru hotărârile pe care le dau și cu care nu sunt de acord a fost multă vreme un vis umed. Ani de zile chiar ÎCCJ a apărat judecătorii de pretențiilor DNA-ului lui Kovesi de a cerceta judecătorii pentru abuz în serviciu pentru simpla pronunțare a unor hotărâri și fără să dovedească că aceștia au fost în realitate corupți pentru acestea. Acum lucrurile s-au mai schimbat, SRI-ul a fost scos din justiție, iar DNA-ul nu mai este NKVD-ul din perioada deceniului negru din justiție (2004-2014, cu prelungirile lui).
Trebuie însă să ne dorim să se ajungă la un echilibru: nu putem avea judecători terorizați că vor fi cercetați penal pentru orice hotărâre o dau. Pentru toate acestea concluzionez că decizia ÎCCJ este radicală, fără precedent și creatoare  de paradigmă nouă în modul în care justiția va trebui să lucreze.„, a conchis Neacșu.