Dezechilibrele energetice - încă o povară reflectată în facturile românilor

În timp ce facturile la energie rămân mari, iar discursul oficial vorbește despre liberalizare și tranziție verde, România ascunde sub preș un cost uriaș: dezechilibrele energetice. Un mecanism prost explicat, prost gestionat și extrem de profitabil pentru câțiva jucători bine poziționați.

În ultimele luni, piața energiei a devenit scena unui război nedeclarat între Asociația Prosumatorilor și Comunităților de Energie din România (A.P.C.E.) și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), cu Transelectrica în rol de arbitru tăcut. Utilizatorii - producători din rețea sunt arătați cu degetul, furnizorii amenință, iar instituțiile statului pasează responsabilitatea. În cele mai multe cazuri, consumatorul final plătește fără să înțeleagă de ce.

De unde apar dezechilibrele energetice?

Pe scurt, dezechilibrele apar atunci când realitatea din rețea nu coincide cu prognoza declarată: produci mai puțin sau mai mult decât ai spus, consumi peste sau sub estimare. Diferența, fie pozitivă, fie negativă, este corectată pe piața de echilibrare, administrată de Transelectrica. Corecția nu este tehnică, ci financiară, iar nota de plată este adesea exorbitantă.

Într-o piață cu tot mai mulți producători mici, prosumatori și capacități regenerabile, dezechilibrele sunt inevitabile. Problema nu este existența lor, ci modul în care sunt penalizate și redistribuite costurile. România a ales, ca in multe alte sectoare, varianta cea mai comodă pentru sistem și cea mai dură pentru client: taxe mari, explicații puține.

Piața de echilibrare: câștigători discreți, plătitori captivi

Potrivit A.P.C.E., marii câștigători ai acestei piețe sunt Transelectrica și producătorii flexibili, în special Hidroelectrica, adevărata entitate cu putere de decizie asupra echilibrării. Capacitatea de a porni și opri rapid centralele se transformă în venituri consistente, plătite indirect de toți ceilalți. Centralele pe gaz completează tabloul câștigătorilor constanți, datorita stabilității oferite consumatorului.

Reamintim ca dezechilibrele sunt create de toți actorii pieței: prosumatori, parcuri fotovoltaice, consumatori mari sau furnizori care greșesc prognozele. Diferența apare la decontare. Furnizorii transferă costurile către clienți sau le ascund în marje, iar factura finală devine o gaură neagră, imposibil de verificat. Consumatorul plătește, dar nu vede linia de cost.

De ce România rămâne blocată în epoca improvizației energetice

A.P.C.E. susține faptul ca aceste costuri aferente dezechilibrelor sunt ținute deliberat în ceață. În perioade critice, acestea pot ajunge la 800–2000 lei/MWh, dar informația nu apare transparent în facturi. Furnizorii preferă să amenințe public prosumatorii decât să explice mecanismul și să ceară reforme reale.

Sistemul energetic din România, in ciuda unor investiții colosale din ultimul deceniu,  este în urmă din motive structurale: rețele vechi, slab digitalizate, lipsa softurilor moderne de prognoză și o Transelectrica nu tocmai transparenta, care aparent publică date greu de înțeles chiar și pentru specialiști. ANRE reglementează defensiv, penalizând fără a stimula flexibilitatea, iar piețele intrazilnice rămân subdezvoltate și ilichide.

În timp ce Germania, Franța sau țările nordice investesc masiv în digitalizare, AI, stocare și agregatori, România testează timid proiecte-pilot. În loc să copieze modele funcționale, preferă să inventeze scuze. Inovația este amânată, iar costurile sunt socializate.

Cu cât românii încearcă mai mult să devină independenți energetic, cu atât legislația pare să se replieze pentru a le tăia elanul. Prosumatorul este tolerat, dar suspectat, în timp ce sistemul rămâne rigid și centralizat. Rezultatul este o piață instabilă, în care dezechilibrele cresc, iar facturile nu scad, în ciuda capacităților noi de producție.

Concluzia este incomodă. Dezechilibrele energetice nu sunt un accident, ci un simptom al unui sistem care funcționează in aparența cel puțin, în favoarea câtorva și pe spatele majorității. România nu pierde din lipsă de soluții, ci din lipsă de voință și transparență. Atât timp cât Ministerul Energiei, ANRE și Transelectrica nu reușesc sa implementeze reforme reale, costul va rămâne înghesuit în facturi iar piața liberă va fi doar un slogan, nu o realitate.