După ce timp de 10 ani statul a dormit pe plajă... s-a trezit peste noapte ars de administratorii care le-au închiriat

După un deceniu în care nisipul românesc a fost mai valoros pentru unii decât aurul, autoritățile au avut zilele acestea o revelație: poate că ar trebui să nu mai prelungească acele contracte de închiriere a plajelor care expiră anul acesta. Da, acelea semnate pe zece ani, în condiții „ultra favorizante” pentru chiriași — și „ultra păguboase” pentru stat.

fotografie aeriană a Stațiunii Mamaia

„A fost dată inclusiv astăzi o decizie de a nu continua cu niciun contract pentru închiriera plajelor, care expirau anul acesta. Sunt plaje care au fost închiriate pe 10 ani de zile, în niște condiții ultra favorizante pentru oamenii care închiriază aceste plaje. Făcusem un calcul, pentru șezlongurile care ar fi putut să fie puse pe anumite plaje, închiriate pentru 10 ani de zile, într-o singură zi din vară, se putea plăti chiria practic pe un an“, a declarat recent Ministrul Mediului Diana Buzoianu. 

S-a descoperit, cu uimire, că pentru unii administratori de plaje, o singură zi de vară, plină de șezlonguri și turiști, era suficientă pentru a-și plăti chiria pe un an întreg. Restul sezonului? Profit curat. Iar statul? Rămâne cu praful de pe tobă.

După un deceniu de închirieri la preț de bacșiș, autoritățile descoperă că litoralul nu aparține firmelor „cu noroc”, ci statului român

„Vă dați seama câți bani pierde statul român”, au spus oficialii. Da, ne dăm seama. De vreo zece ani încoace. Dar e bine că abia acum s-a ajuns la concluzia că poate, doar poate, ar fi cazul să nu mai închiriem resursele naționale pe nimic.

foto: republica.ro

Contractele care au încetat urmează să fie „reanalizate”. Adică, tradus în românește, cineva va citi ce s-a semnat și va ridica din sprâncene. Poate chiar va descoperi că plajele României nu sunt moștenire privată, ci proprietate publică.

„Trebuie să ne uităm pe aceste contracte să fie făcute și în favoarea statului”, spun autoritățile, ca și cum ar fi o idee nouă. De parcă până acum nu s-a știut că bugetul public trăiește din resursele țării, nu din „generozitatea” celor care le exploatează.

Ani la rând, aceste contracte au fost prezentate ca „parteneriate avantajoase”. În realitate, au fost mai degrabă donații mascate. Când statul încasează cât o tarabă de porumb fiert, iar privații vând pachete VIP la preț de city break în Monaco, ceva e profund greșit.

Litoralul constănțean este de ani la rând un fel de Vest Sălbatic 

Noua decizie pare să fie o tentativă de spălare a feței instituționale. După ani de tăcere, vine acum momentul indignării oficiale: cum e posibil să pierdem resurse valoroase din România? O întrebare bună, dacă n-ar fi pusă de exact cei care au semnat actele.

Pe hârtie, totul sună bine: transparență, echitate, avantaje reciproce. În realitate, va trebui mult mai mult decât un comunicat de presă ca plajele să redevină o resursă a statului și nu un teren de joacă pentru contracte „cu dedicație”. 

Cei care au profitat ani de zile de aceste condiții „ultra favorizante” probabil se amuză acum. Căci, dincolo de declarații, sezonul viitor se apropie, iar soarele răsare la fel peste aceleași umbreluțe. Doar că, de data asta, s-ar putea ca nota de plată să fie puțin mai mare.

România își redescoperă plajele — și, cu puțin noroc, și demnitatea de a le administra. Deocamdată, rămâne de văzut dacă această trezire nu e doar o altă „decizie istorică” uitată până la vară.