Ecranizări 2023: ''The Lying Life of Adults'', o adaptare Netflix după Elena Ferrante

''The Lying Life of Adults'' (''Viaţa mincinoasă a adulţilor''), cel mai recent roman semnat de scriitoarea ''fenomen'' Elena Ferrante, este adaptat de Netflix într-o miniserie care va avea premiera pe 4 ianuarie.

Cele şase episoade în limba italiană, regizate de Edoardo de Angelis, le are în distribuţie pe Giordana Marengo, în rolul Giovannei, o tânără care se confruntă cu provocările tranziţiei către adolescenţă, şi pe Valeria Golino (''Rain Man''), care o interpretează pe mătuşa fetei. Acţiunea se petrece în anii 1990 în oraşul Napoli.

Alessandro Preziosi (cunoscut din serialul ''Medici'') îl interpretează pe tatăl Giovannei, Andrea, iar Pina Turco (''Gomorrah'') joacă rolul mamei, Nella. Scenariul miniseriei este semnat de Ferrante, Laura Paolucci, Francesco Piccolo şi Edoardo De Angelis.

''Suntem deosebit de onoraţi că ni s-a încredinţat dezvoltarea unui serial bazat pe 'The Lying Life of Adults'. Cărţile Elenei Ferrante au inspirat şi captivat atât cititori din Italia, cât şi de pe glob şi suntem încântaţi să transpunem pentru audienţa noastră globală cea mai recentă creaţie a ei'', a declarat Felipe Tewes, director Netflix pentru seriale originale în limbi locale, potrivit whats-on-netflix.com.

''Viaţa mincinoasă a adulţilor'', roman publicat în 2019, este narat din perspectiva Giovannei, o adolescentă de 12 ani, a cărei lume este dată peste cap când îşi aude tatăl spunând despre ea că este urâtă şi că începe să semene cu o mătuşă renegată de familie. Giovanna alunecă în lumea misterioasă şi pasională a mătuşii Vittoria, prilej de a explora zona industrială a Napoli, atât de diferită de cartierul burghez în care locuia ea. Maturizarea Giovannei presupune renunţarea la iluziile copilăriei şi descoperirea păienjenişului de minciuni şi de prejudecăţi al lumii adulţilor în general şi al părinţilor ei în special, citează Agerpres.

Elena Ferrante este o scriitoare italiană născută în 1943 care semnează sub pseudonim şi ale cărei cărţi au ajuns un adevărat fenomen. Cea mai cunoscută operă a sa este ''Tetralogia napolitană'' (''Prietena mea genială'', ''Povestea noului nume'', ''Cei care pleacă şi cei care rămân'', ''Povestea fetiţei pierdute''), publicată între 2011 şi 2014 şi vândută în peste 10 milioane de exemplare în 40 de ţări.

Succesul Elenei Ferrante a stârnit interesul studiourilor de film, care au transpus cinematografic mai multe romane ale scriitoarei. ''L'amore molesto'' (''Iubire amară''), primul roman al scriitoarei, publicat în 1992, a fost transpus cinematografic în 1995 în producţia ''Nasty Love'', regizată de Mario Martone, cu Anna Bonaiuto şi Angela Luce în distribuţie. Pelicula a fost selecţionată în competiţia principală a Festivalului de la Cannes din 1995.

''I giorni dell'abbandono'' (''Zilele abandonului''), un roman publicat în 2002, a devenit film în 2005, în regia lui Roberto Faenza, avându-i în distribuţie pe Margherita Buy, Luca Zingaretti, Goran Bregovic. ''The Lost Daughter'', ecranizare în limba engleză a romanului din 2006 ''La figlia oscura'' (''Fiica ascunsă'') reprezintă debutul regizoral al lui Maggie Gyllenhaal şi s-a bucurat de aprecierea unanimă a criticilor. Cu Olivia Colman, Dakota Johnson şi Jessie Buckley în distribuţie, pelicula a primit trei nominalizări la Oscar - pentru ''cea mai bună actriţă în rol principal'' - Olivia Colman, ''cea mai bună actriţă în rol secundar'' - Jessie Buckley şi ''cel mai bun scenariu adaptat''.

''Tetralogia napolitană'' a fost adaptată într-un serial de patru sezoane, coproducţie HBO cu postul italian de televiziune RAI. ''L'amica geniale'', titlul în limba italiană, le are drept protagoniste pe Elena Greco (Lenu) şi pe cea mai bună prietenă a ei, Raffaella Cerullo (Lila). Cele două fete s-au cunoscut în primul an de şcoală, în 1950, iar povestea lor se derulează mai bine de 60 de ani pe fundalul periculosului, dar şi fascinantului Napoli. Serialul este regizat de Saverio Costanzo, Daniele Luchetti şi Alice Rohrwacher şi le are în distribuţie pe Alba Rohrwacher, Margherita Mazzucco şi Gaia Girace.

Într-un articol publicat în 2018 în The Guardian, Ferrante vorbeşte despre procesul transpunerii cărţii sale în film: ''Vorbesc din perspectiva unui scenarist neexperimentat. Când scriu o carte şi cineva se hotărăşte să o transpună în film, mă bucur. Apoi? Apoi începe munca. Prima mea impresie este traumatizantă când văd cum scenariştii smulg deghizarea literară de pe roman. Este un moment groaznic: am muncit la textul acela ani de zile, iar acum totul pare să devină sărăcăcios: locurile, evenimentele, personajele. Piaţa unui oraş descrisă cu minuţiozitate este redusă în scenariu la un simplu substantiv comun: piaţa. Un eveniment căruia i-am dedicat multe pagini se micşorează şi devine doar o indicaţie scenică. Personajele devin nume, acţiunile sunt prescurtate, la fel şi dialogurile. Dezgolit, romanul îi apare dintr-o dată scriitorului ca un truc cu cuvinte literare, o înşelătorie, un lucru de care ea începe să se ruşineze''. Când ecranizarea este finalizată însă, ''cartea va rămâne imperturbabilă în fundal, în timp ce filmul se apropie din ce în ce mai mult de una dintre posibilele sale încarnări'', mai spune Ferrante.