FCSB - Viitorul 2-1, după un meci în care echipa lui Hagi a făcut erori uriaşe în defensivă

Ce se poate întâmpla într-un meci în care se întâlneşte cea mai vie, mai armonioasă, mai spectaculoasă echipă din Liga 1 cu ilustrarea abisului fotbalistic, ultima clasată, o echipă fără formă şi fond? Dar atunci când se întâlnesc două echipe la meciurile cărora, aproape de fiecare dată, microbiştii au indicat prezenţa peste măsură a curiosului? Dar atunci când cele două situaţii de mai sus se confundă? Viitorul vine la Piteşti să joace împotriva unui FCSB într-o situaţie deplorabilă, asemănătoare cu cea în care echipa lui Hagi era în mai 2013, la acel 2-5 din Ghencea.

Cu Hora revenit, dar cu o apărare formată în zona centrală din Pintilii şi Soiledis, gazda de la Piteşti pare victimă sigură. Doar pare. Vicecampioana începe mai bine împotriva unui Viitorul de nerecunoscut. Pasele proaste ale elevilor lui Hagi sunt completate de ieşiri haotice din propria jumătate, cu mingi lungi pe vârfuri, complet necaracteristic ideilor lui Hagi. De partea cealaltă, deşi pufos peste limită, Adi Popa se distrează în bandă cu Boboc, fotbalist de U21 pe care îl transformă într-un jalon mobil, uşor de driblat. De altfel, toată apărarea Viitorului e într-o pasă proastă, cu respingeri fără vână, la adversar. Vînă ratează în minutul 18 un penalty obţinut de Hora, apoi Popa deschide scorul la o fază în care apărarea oaspeţilor dă noi sensuri cuvântului ”jenant”. FCSB are repriza sub control şi deşi nu mai ratează şanse mari, îşi domină teritorial adversarul. Totul până la ultima fază atunci când Gabi Iancu e servit ideal de Rivaldinho şi egalează.

Reflexul lui Gnohere

Viitorul pare injectată cu voinţă la ieşirea de la vestiare. Gabi Iancu se agită, îl încearcă pe Bălgrădean, iar Rivaldinho poate face 2-1 atunci când scapă singur. Brazilianul îşi potriveşte mingea pe dreptul, renunţă la idee, o trece pe stângul, dar şutează prost în lipsă de spaţiu, direct în portarul vicecampioanei. E ultima şansă mare a oaspeţilor până la un alt moment greu de asociat cu felul în care a obişnuit Viitorul. Panţîru centrează de pe stânga, destul de slab, însă Ţîru bărbiereşte o minge uşoară şi o trimite fix pe capul unui Gnohere pe care surplusul de kilograme nu îl împiedică să aibă un reflex şi să trimită mingea în poartă. Pe fondul absenţei nemotivate a constănţenilor, FCSB rezistă fără să strălucească. Florinel Coman fuge nederanjat pe stânga, îi pasează excelent lui Gnohere, însă Bizonul şutează în bară dintr-o poziţie excelentă.

Nici Hagi nu se mai agită ca altădată. ”Regele”, probabil învins de neputinţa elevilor săi, se retrage pe bancă şi gesticulează lent, cu privirea în pământ. Nu reacţionează nici când Gabi Iancu şutează în Bălgrădean, ratând egalarea cu câteva minute înainte de final. Un final care aduce trei puncte FCSB-ului, anunţând o evidentă revenire, dar un final care aruncă Viitorul din nou într-o lumină proastă. Cât timp erorile colosale de pe teren nu vor fi explicate, ci asumate fără discuţii, cu aroganţă, nimeni nu poate interzice microbistului să creadă că gura de aer din 2013 a fost returnată.

sursa: prosport.ro