Hidroelectrica, de la lumină la umbre. Procesul de selecție a directorilor a fost suspendat și riscă să fie reluat

Hidroelectrica, mult timp prezentată drept lumina de la capătul tunelului pentru românii sufocați de facturile la energie, revine în atenția publică nu prin rezultate spectaculoase, ci printr-o avalanșă administrativă care pune sub semnul întrebării viitorul uneia dintre cele mai valoroase companii ale statului. Ceea ce ar fi trebuit să fie un proces transparent și eficient de selecție a noii conduceri se transformă într-un carusel birocratic cu potențial exploziv.

Selecția care s-a împotmolit în propriul sistem

După luni de pregătiri, zvonuri și promisiuni, aflăm astăzi că procesul de selecție pentru conducerea Hidroelectrica nu doar că este suspendat, ci riscă să fie luat de la capăt. Motivul oficial? Procedura depinde de bani europeni prinși într-un jalon PNRR, iar orice neconformitate poate bloca finanțarea. Paradoxal, exact acest mecanism menit să asigure rigoare pare să fie acum motivul dezordinii.

Inițial, competiția fusese redusă la doi finaliști: Mihai Aniței și Radu Constantin. Surse neoficiale afirmă însă că fiecare dintre ei ar avea „neconformități” care îi fac incompatibili cu funcția. Însă în culise se vorbește despre altceva: bătălii politice, influențe de partid și interese care depășesc cu mult criteriile de competență prevăzute pe hârtie.

Mihai Anitei, unul dintre candidatii din cursa finala

Dacă unul dintre candidați este descalificat, întregul proces se întoarce la linia de start – o aplicare perfectă a principiului autohton al „morții caprei vecinului”. Nimeni nu câștigă, toată lumea pierde timp, iar compania rămâne suspendată într-o indecizie periculoasă.

Radu Constantin, candidat in cursa finala pentru conducerea Hidroelectrica

Culmea ironiei: un post fără candidați și un PNRR pe avarie

Situația devine și mai absurdă când vine vorba de postul de Director Financiar. Acolo, nu există nici candidat, nici scandal. Doar un mare gol, iar procedura se reia din lipsă totală de opțiuni. Un vid care ar fi comic dacă nu ar fi vorba de o companie strategică pentru economia națională.

Toată această comedie administrativă se desfășoară sub presiunea unui termen-limită care bate la ușă: 28 noiembrie. Până atunci, Guvernul trebuie să rezolve trei jaloane PNRR pentru a nu pierde 800 de milioane de euro. O sumă uriașă care pare să atârne de un fir de ață și de un aparat birocratic care abia se mișcă.

Iar lucrurile sunt complicate: reforma guvernanței corporative a companiilor din energia de stat, jalon cheie, este încă în aer. Iar Hidroelectrica nu este singura problemă – 13 companii au procese de selecție incomplete. Între timp, Guvernul jonglează cu teme politice fierbinți, precum pensiile speciale și operaționalizarea AMEPIP, probleme care ocupă toată scena mediatică.

Ministrul Dragoș Pîslaru declara recent că „cea mai mare parte” a jalonului privind guvernanța corporativă este, chipurile, remediată și că mai rămân doar două companii în dificultate. În realitate, situația rămâne la fel de tulbure, iar promisiunile par doar un alt strat de vopsea peste rugină.

Termenul-limită se apropie vertiginos, iar încrederea opiniei publice se topește mai repede decât apa din baraje la final de sezon. Hidroelectrica ar trebui să fie prioritatea absolută – un simbol al stabilității energetice și financiare. În schimb, este prinsă într-un teatru al indeciziei.

Poate, cine știe, se va întâmpla o minune pe ultima sută de metri. Poate autoritățile vor demonstra un brusc acces de eficiență. Sau poate ne vom întoarce la încercarea eternă de a repara astăzi ceea ce trebuia făcut ieri. În România, și lumina de la capătul tunelului poate să pâlpâie.