ÎCCJ câștigă definitiv procesul cu Guvernul pentru restanțele salariale

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a câștigat definitiv, joi, 15 octombrie, procesul cu Guvernul României și Ministerul Finanțelor privind asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale restante ale personalului din instanțe. Instanța supremă acuză Executivul că a refuzat să își îndeplinească obligațiile legale, în ciuda existenței unor hotărâri judecătorești definitive, și atrage atenția că amânarea plăților generează costuri suplimentare de peste 21% anual. Într-o declarație de presă susținută joi, purtătorul de cuvânt al ÎCCJ, Victor Alistar, a prezentat și date potrivit cărora peste 400.000 de persoane din România au litigii privind drepturile salariale, dintre care numai 6.817 sunt magistrați.

Victor Alistar, purtător de cuvânt al ÎCCJ

Decizia pronunțată joi de Secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ menține hotărârea Curții de Apel București și confirmă caracterul nelegal al conduitei autorităților executive, care nu au asigurat fondurile necesare executării obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii.

Potrivit poziției oficiale prezentate de Victor Alistar, necesarul de fonduri a fost fundamentat și solicitat de ÎCCJ, în calitate de ordonator principal de credite al instanțelor judecătorești, însă Guvernul și Ministerul Finanțelor nu și-au îndeplinit obligațiile.

„Statul nu poate recunoaște existența unei datorii prin propriile acte normative și, în același timp, să refuze asigurarea resurselor necesare executării acesteia. O asemenea conduită contravine exigențelor legalității, securității raporturilor juridice și autorității hotărârilor judecătorești definitive”, transmite ÎCCJ.

Instanța supremă susține că această conduită a autorităților executive „a continuat de o manieră ostentativă sub actualul Guvern”.

„Respectarea Constituției, a legii și a hotărârilor judecătorești definitive nu este condiționată de voința politică a Guvernului, de prioritățile conjuncturale ale puterii executive sau de opțiunile sale privind distribuirea resurselor publice”, subliniază instituția.

ÎCCJ precizează că decizia pronunțată joi este definitivă și executorie, iar autoritățile competente au obligația de a o pune în aplicare, în condițiile legii.

ÎCCJ: Peste 400.000 de români au litigii pentru drepturi salariale. Magistrații reprezintă o mică parte

În cadrul declarației de presă, Victor Alistar a prezentat o situație statistică a litigiilor salariale, prin care ÎCCJ urmărește să combată percepția potrivit căreia procesele privind drepturile salariale ar fi o problemă specifică magistraților.

Potrivit datelor prezentate, în România sunt 402.926 de persoane implicate în litigii privind drepturile salariale, în cadrul a 83.976 de dosare.

Dintre persoanele implicate, 159.119 au obținut hotărâri favorabile definitive, 179.874 au câștigat în primă instanță, iar în cazul a 63.933 de persoane litigiile sunt încă în curs de soluționare.

Cele mai numeroase categorii profesionale implicate în aceste litigii sunt:

• Personalul din învățământ – 171.190 de persoane;

• Informaticieni, grefieri și alte categorii de personal din justiție – 45.367;

• Personalul Ministerului Afacerilor Interne – 30.919;

• Angajați din finanțe publice, ANAF și vămi – 24.982;

• Personal medical și sanitar – 24.171;

• Personal din domeniile apelor, mediului și silviculturii – 15.873;

• Angajați din administrația centrală – 14.681;

• Angajați din administrația locală – 13.669;

• Personal din asistență socială și protecția copilului – 13.479;

• Angajați din transporturi – 11.468;

• Personal din penitenciare – 8.474;

• Magistrați – 6.817.

Datele arată astfel că magistrații reprezintă aproximativ 1,7% dintre persoanele implicate în litigiile salariale centralizate de ÎCCJ.

„Aceste cifre demonstrează fără echivoc că litigiile privind drepturile salariale nu constituie o problemă exclusivă a sistemului judiciar, ci reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale”, arată ÎCCJ.

Instanța supremă respinge și ideea că aceste litigii ar privi acordarea unor privilegii pentru magistrați.

„Reducerea acestei realități la o dispută privind drepturile salariale ale magistraților însemnă ignorarea dimensiunii reale a fenomenului și a consecințelor sale asupra unui număr considerabil de cetățeni care lucrează în serviciul public. Nu privilegiile sunt în discuție, ci executarea unor drepturi recunoscute prin lege și confirmate de instanțele judecătorești”, precizează instituția.

ÎCCJ acuză Guvernul că mărește artificial datoriile: Peste 21% anual din cauza amânărilor

Un alt punct important al explicațiilor prezentate de Victor Alistar privește costurile suplimentare generate de amânarea plății drepturilor salariale restante.

ÎCCJ susține că Guvernul a eșalonat datoriile salariale către magistrați, prin așa-numitele „ordonanțe trenuleț”, pe perioade de cinci ani, cu tranșe de plată crescătoare spre finalul perioadei.

Potrivit instanței supreme, această practică determină acumularea unor dobânzi și penalități care măresc considerabil obligațiile statului.

„O proporție considerabilă este generată de majorări și penalități stabilite prin lege, între care dobânzile penalizatoare, făcând ca fiecare an de amânare să adauge peste 21% pe an la datoria inițială, grevând și mai mult bugetul public”, susține ÎCCJ.

Instituția compară acest cost cu dobânda medie a datoriei publice, indicată la 7,4%, argumentând că politica de amânare a plăților este irațională din punct de vedere economic.

„Conduita irațională economic a Guvernului a condus la majorări anuale ale obligațiilor de plată cu peste 21% față de 7,4% dobânda medie a datoriei publice”, precizează instanța supremă.

În același timp, ÎCCJ atrage atenția că o parte importantă a sumelor care trebuie achitate se întoarce la bugetul de stat.

Concret, potrivit calculelor prezentate, 41,5% din diferențele salariale restante, fără penalități și alte accesorii, revin statului sub forma contribuțiilor obligatorii și a impozitului pe salarii.

Instanța supremă respinge acuzațiile privind drepturile salariale acordate magistraților

În explicațiile prezentate joi, ÎCCJ contestă și afirmațiile potrivit cărora magistrații ar fi obținut prin hotărâri judecătorești drepturi salariale care nu erau prevăzute de lege.

Instituția precizează că salarizarea în sistemul judiciar este stabilită prin legislație, pe baza Valorii de Referință Sectoriale, iar modificările succesive ale legislației au generat diferențe între categorii de personal.

Ulterior, instanțele au fost chemate să aplice prevederile legale, principiul egalității de remunerare pentru muncă egală și deciziile Curții Constituționale.

„Drepturile salariale ale magistraților izvorăsc exclusiv din lege (nu așa cum s-a spus că sunt acordate prin hotărâri în afara legii)”, subliniază ÎCCJ.

Instituția arată că păstrarea drepturilor salariale câștigate a fost prevăzută prin legislația succesivă de salarizare, cu aplicabilitate generală pentru familiile ocupaționale bugetare.

În aceste condiții, hotărârile judecătorești pronunțate în materia salarizării au avut ca obiect recunoașterea unor drepturi rezultate din aplicarea cadrului normativ.

Acuzații dure la adresa Guvernului: „Campanie de ură” și dezinformare

ÎCCJ folosește un limbaj neobișnuit de dur la adresa Executivului și a mesajelor promovate în spațiul public cu privire la restanțele salariale.

Instanța supremă susține că datoriile istorice către magistrați nu pot fi invocate pentru a justifica problemele economice ale țării sau scăderea nivelului de trai.

„Campania de ură declanșată imoral și iresponsabil de propaganda afiliată guvernului instigă populația să considere că plata restanțelor se face în detrimentul ei”, se arată în documentul prezentat de Victor Alistar.

ÎCCJ susține că plata drepturilor salariale și a celorlalte obligații stabilite prin lege trebuie să reprezinte un punct de plecare în construcția bugetară, nu o cheltuială facultativă.

„În realitate obligația de plată a salariilor pentru toate categoriile de bugetari, a pensiilor pentru toate categoriile de beneficiari, a prestațiilor sociale pentru toate categoriile de beneficiari, a arieratelor pentru toate categoriile de creditori fiscali sau bugetari sunt obligații legale, iar respectarea dreptului de acces la serviciile publice garantate sunt realitățile de la care se construiește bugetul și apoi se adaugă alte cheltuieli în funcție de oportunitate, și nu invers”, explică instanța supremă.

De asemenea, instituția consideră că responsabilitatea pentru creșterea costurilor nu aparține beneficiarilor hotărârilor judecătorești, ci autorităților care amână executarea obligațiilor.

„Trebuie menționat că practica neloială față de lege, de amânare și rostogolire de la un exercițiu bugetar la alt exercițiu bugetar și de la un guvern la altul, este cea care în fapt împovărează de la an la an bugetul, nicidecum punerea în aplicare a drepturilor prevăzute de lege”, arată ÎCCJ.

Decizie definitivă: Guvernul trebuie să respecte obligațiile stabilite de instanțe

În concluzie, Înalta Curte subliniază că decizia pronunțată joi nu privește oportunitatea unor majorări salariale, ci obligația autorităților de a asigura executarea unor hotărâri judecătorești definitive.

Potrivit instanței supreme, Guvernul are atribuții în elaborarea și executarea bugetului, însă libertatea de apreciere în alocarea fondurilor nu poate justifica nerespectarea obligațiilor legale.

„Executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o concesie făcută de Guvern și nici un beneficiu acordat discreționar unor categorii profesionale. Ea constituie o obligație juridică inerentă statului de drept și o garanție efectivă a drepturilor recunoscute cetățenilor”, transmite ÎCCJ.

Instanța supremă avertizează că autoritatea puterii judecătorești și respectarea separației puterilor în stat nu pot fi subordonate unor decizii administrative discreționare.

„Respectarea drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive nu poate fi înlocuită prin retorică publică, iar disciplina bugetară nu poate fi invocată pentru a justifica neexecutarea legii”, este concluzia Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit știripesurse.