Ieftinirea petrolului se împiedică de nisip

Se spune că un necaz nu vine niciodată singur, iar în actuala criză energetică parcă se adună tot mai multe. Pentru a stopa creșterea accelerată a prețului petrolului s-a mizat mult pe producția americană de șist ca un factor de contrabalansare. Cotațiile ridicate fac profitabile aceste exploatări, care mai departe frânează alte creșteri, prin majorarea ofertei. Doar că producția americană se împiedică de un ciot: lipsa de nisip.

Resursele de șist sunt extrase prin procesul de facturare hidraulică, care presupune spargerea rocilor în care se găsesc petrolulul sau gazele și colectarea lor. Iar nisipul este esențial în tot acest proces. E un tip aparte de nisip, cu granule mai mari și cât mai rotunde și, în același timp, rezistente la presiunea fracturării.

Extracția resurselor de șist presupune săparea unui puț vertical, după care se forează orizontal, la 90 de grade, în lungul rocilor. Prin acest canal sunt injectate la presiune ridicată apă, substanțe chimice și nisip, pentru a fărîma rocile. După fragmentarea rocilor, nisipul este cel care formează un suport pentru a susține mici canale de scurgere a petrolului către canalul orizontal, unde este colectat și adus la suprafață prin puțul vertical.

Ei bine, e penurie de astfel de nisip de suport, ceea ce face ca producătorii să fie limitați în creșterea producției în Statele Unite. Producătorii sunt loviți și de cheltuieli mai mari cu salariile, în condițiile în care deficitul de forță de muncă pune o presiune suplimentară.

Agenția americană pentru Energie estima în ultimul său raport că producția de petrol din Statele Unite va ajunge la o medie de 12 milioane de barili pe zi în acest an și ar urma să crească la 12,3 milioane anul viitor, ceea ce ar însemna revenirea la recordul pre-pandemic din 2019. Însă aceste proiecții ar putea fi prea optimiste.

Evoluțiile pot fi frânate de lipsuri în procesul de producție și de costurile mari. Nisipul a ajuns să coste până la 70 de dolari pe tonă, ceea ce reprezintă aproape o triplare față de acum un an.

Oferta e limitată și de o insuficiență a mijloacelor de transport care să-l ducă din cariere către sonde. Sunt prea puțini șoferi de camion care să acopere cererea. Companiile caută acum soluții de a transporta nisipul pe calea ferată pe distanțe mai lungi, în condițiile în care nisipul pentru fracturare provine în principal din statul Wisconsin, scrie digi24.ro