Iranul vrea să transforme Strâmtoarea Ormuz în punct de taxare: navele vor naviga sub escortă militară

O nouă rundă de negocieri de pace între SUA și Iran a început sub o presiune uriașă, miza fiind mult mai mare decât simplul program nuclear. În centrul discuțiilor se află viitorul Strâmtorii Ormuz, cea mai importantă arteră energetică a lumii, unde Teheranul încearcă să impună o taxă de tranzit fără precedent.

2 milioane de dolari pentru fiecare navă

Conform planului de pace propus, Iranul solicită dreptul de a încasa, împreună cu statul Oman, o taxă ce poate ajunge la 2 milioane de dolari pentru fiecare navă care traversează zona. Această sumă echivalează cu aproximativ un dolar pentru fiecare baril de petrol transportat, notează The Guardian.

Pentru a evita monitorizarea și sancțiunile occidentale, plățile ar urma să fie efectuate în yuani chinezești sau criptomonede. Procedura presupune ca navele să raporteze în detaliu natura încărcăturii și destinația finală, fiind ulterior escortate de forțele militare iraniene pe rute specifice, foarte aproape de coasta Iranului.

Taxa, o măsură de control

Deși Teheranul susține că aceste fonduri sunt destinate proiectelor de reconstrucție, Washingtonul și analiștii economici avertizează că măsura este o formă de control asupra economiei mondiale. Impactul asupra prețurilor la energie ar putea fi unul de durată, deoarece un dolar în plus pe baril ar adăuga peste 7 miliarde de dolari anual la costul global al petrolului.

Dincolo de taxa propriu-zisă, cheltuielile vor exploda și din cauza asigurărilor mult mai scumpe și a salariilor duble pe care armatorii sunt obligați să le plătească echipajelor care operează în zone de risc înalt.

Fără legi care pot opri situația

Situația juridică rămâne însă complicată, deoarece acest sistem de taxare încalcă flagrant normele internaționale care garantează tranzitul liber prin strâmtori.

Situația este complicată de faptul că nici Iranul și nici SUA nu au aderat oficial la Convenția ONU privind Dreptul Mării. Această lacună juridică îi oferă Teheranului ocazia de a transforma strâmtoarea într-o pârghie strategică extrem de puternică, prin care poate controla fluxul global de energie.

În prezent, companiile occidentale se află într-un blocaj total, fiind prinse între necesitatea de a folosi strâmtoarea și sancțiunile internaționale care le interzic orice plată către armata iraniană.