La Constanţa, Piraeus Bank e la fel ca viitura: Îţi ia casa şi nici nu te anunţă!

În timp ce în Parlament se sforăie de zor,

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că cei care au avut nefericirea să apeleze în urmă cu mai mulţi la contractarea de credite în franci elveţieni au ajuns astăzi în stadii de disperare. "După nebunul ăla care l-a scuipat pe Traian Băsescu şi l-au băgat la Palazu, eu o să fiu al doilea nebun", este mărturia unui constănţean care "beneficiază" din plin de relaţia profesionist - consumator, în concepţia bancară. Practicile Piraeus Bank depăşesc orice imaginaţie.

Daniel Georgescu este constănţeanul care, astăzi, îşi blesteamă zilele, întrucât susţine că, după executarea silită, este tratat în cel mai josnic mod posibil de banca în cauză. Georgescu a deţinut o casă, în localitatea Ovidiu, ipoteca la creditul de 118.000 de franci elveţieni. A achitat, timp de patru ani, ratele, care au ajuns într-un final şi la 800 de euro pe lună şi, ulterior, s-a dezlănţuit iadul. "Am luat un credit, ulterior neperformant, pe care multă lume l-a avut. E vorba de franci elveţieni. Am fost executat silit şi, înainte de executare, se făcuse o ultimă evaluare a imobilului ipotecat, care depăşea suma împrumutată. Apoi, s-a executat, s-a vândut, din ce am aflat neoficial, că oficial nu ni s-a spus nimic, cu o sumă modică de către bancă. Mai departe, sunt urmărit mai ceva ca un hoţ, ca un criminal. În contractul respectiv, nu scrie nicăieri că eu voi fi urmărit toată viaţa mea. Respectivul imobil valorează, conform evaluărilor, o sumă care depăşeşte suma împrumutată. În momentul în care ei vând cu mai puţin decât a fost evaluat, eu nu văd unde este problema mea. Nu văd unde este greşeala mea", a explicat Georgescu, pentru "Replica". Băncile sunt bănuite de mai mult timp de practici incorecte în privinţa executărilor silite. Este interesul lor ca legea insolvenţei persoanelor fizice să nu fie adoptată în România şi tot în interesul lor este să execute silit, la preţuri modice, pentru ca practica hărţuirilor să meargă strună, mai departe. Până când autorităţile încep demersurile de demontare a acestui jaf cu acoperire legală, românii vor fi trataţi în continuare cu bocancul de japcangiii în frac, exact aşa cum susţine că a păţit şi Georgescu, aflat aproape în stare de infarct când a auzit cu cât i s-a vândut proprietatea. "Care rest, nu ştiu cât este. În cazul în care vreau să-mi refac viaţa să îmi cumpăr altă casă, nu pot pentru că vine banca şi îmi pune poprire. În cazul în care vreau să mă duc să muncesc în afară, nu poate soţia să aibă un cont în bancă, pentru că orice ban primit e poprit. (...) Eu ştiu ceva de 15-20.000 de euro. Este o casă în Ovidiu. Împrumutul a fost de 118.000 de franci, însă ideea e că, înainte de vânzare, ei îmi evaluaseră casa la 135.000 de franci. Evaluator de-al băncii! Mai mare decât valoarea împrumutului. Nu poţi să spui la câteva luni că a scăzut preţul pieţei imobiliare cu 90%! Ar fi năvălit toată lumea să cumpere case la kilogram. Haideţi să fim serioşi", a adăugat Georgescu. Ajuns la limita răbdării, constănţeanul a început procedurile de mobilizare a executaţilor silit, cu care să meargă în instanţă şi, speră el, să oprească aceste practici, care ajung până şi la tratamentul cu sictir, din partea băncilor. Georgescu susţine că nu a fost informat niciodată, oficial, despre nici un stadiu al relaţiei sale cu banca, după evaluarea imobilului. "Fără să ne informeze, oficial, înainte! Fără să ne zică "domnilor, cu atâta s-a vândut casa, atâta s-a achitat din credit, atât a costat aia...". Practic, eu nu ştiu nimic oficial. Dar, mă pistonau şi pe mine şi pe soţie cu telefoane, de trei ori, de patru ori pe zi, cu ameninţări. Acum, după ce au executat, nu au zis nici măcar că au executat!", a concluzionat Georgescu.

Speranţe pentru clienţii cu credite în franci elveţieni

Debitorii care sunt executaţi silit de către bănci ar trebui să aibă dreptul să atace cu apel decizia de încuviinţare a instanţei, dacă în contractul de credit există posibile clauze abuzive. Decizia aparţine Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) şi care i-ar putea scoate la liman pe potenţialii executaţi silit, care nu sunt tocmai puţini în România. Peste 4,7 milioane de români au contractat credite în ultimii ani, iar aproximativ 900.000 dintre ei sunt în stadiu de executare silită, din care aproximativ 100.000 sunt "legaţi" de creditele în franci elveţieni, a căror dobândă s-a urcat până la cer, triplându-se chiar în ultimii patru ani. Decizia CJUE completează o decizie proprie anterioară, prin care instanţele naţionale ar trebui să verifice din oficiu dacă există clauze abuzive în contractele de credit care constituie titlul executoriu. CJUE s-a pronunţat pe aplicarea Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii în raport cu referinţele din dreptul civil la executarea silită, în cauza spaniolă C-169/14, acţiunea fiind tradusă imediat în limbile franceză, spaniolă şi română. În Dreptul românesc, contestaţia la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căruia debitorul poate obţine desfiinţarea măsurilor de urmărire silită şi poate fi formulată în termen de 15 zile de la data când s-a luat cunoştinţă de actul de executare sau dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice. De asemenea, instanţa poate suspenda executarea dacă debitorul depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă. Între timp, Asociaţia Asistenţă pentru Consumatori anunţă noi serii de procese colective.

Marius Florian VASILE