Mai multe animale au fost găsite moarte în urma unei deratizări nejustificate, în KM 4-5! Video
Mai multe animale au fost găsite moarte în urma unei deratizări nejustificate, în KM 4-5! Video
Facebook Instagram X Whatsapp Linkedin PinterestMai multe animale comunitare au fost găsite moarte, în urma unei deratizări efectuate de Asociația de Proprietari dintr-un bloc din cartierul Km 4-5, din Constanța, fără consultarea sau acordul proprietarilor și fără o justificare clară. Camelia Andrieș, locatară și protectoare a animalelor care au murit, acuză intervenția ca fiind abuzivă și intenționată. De asemenea, a fost agresată fizic în trecut pentru implicarea sa în protecția animalelor și a câștigat în instanță. Aceasta critică lipsa de empatie, nepăsarea autorităților și regresul social din România, exprimând dezamăgire profundă și o dorință de normalitate.
În tot mai multe cartiere din România, animalele comunitare devin victime ale unor acțiuni abuzive și nepedepsite. Cazul recent semnalat de Camelia Andrieș, o locatară dintr-un bloc de din cartierul km 4-5, strada Arcașului, nr. 11, scoate la iveală realitatea sumbră a tratamentului aplicat ființelor fără apărare.
Atât femeia, cât și soțul ei, Augustin Andrieș, s-au implicat, de peste opt ani, în sterilizarea, hrănirea și monitorizarea pisicilor comunitare. Aceștia acuză că o deratizare efectuată fără consultare, aprobare sau justificare legală a dus la moartea, în condiții suspecte, a mai multor animale care prezentau simptome asociate intoxicației cu substanțe toxice.
Deși legea permite deratizarea în anumite condiții, aceasta consideră că acțiunea a fost abuzivă și neconformă, desfășurată fără măsuri de precauție adecvate în contextul prezenței animalelor pe domeniul public.
Totodată susține că a sesizat autoritățile competente și a pus la dispoziție dovezi concrete (materiale foto-video, documente medicale veterinare), însă reacțiile au fost fie absente, fie lipsite de profesionalism.
Contactată de cotidianul Replica de Constanța, pentru mai multe informații despre cazul animalelor moarte, Camelia Andrieș a declarat: ,,Asociația de Proprietari F6 de pe Strada Arcului nr. 11, F6, scara B, a făcut o deratizare fără să fie cerută de proprietari, pur și simplu. Adică legea e permisivă în sensul că de două ori pe an se poate face lucrul acesta. Noi de 8 ani facem lucruri în sensul că sterilizăm, deparazităm și hrănim animalele.
Am avut chiar și un litigiu, în urma căruia am câștigat în instanță, tocmai pentru că aceste animale nu sunt ale mele sau ale unui individ anume – ele sunt responsabilitatea tuturor. Sunt ale unui stat eșuat, România unde suntem „cantonați” într-un Ev Mediu unde oamenii agresează gratuit și acționează violent asupra ființelor fără apărare.
Deratizare fără sesizare, molimă sau invazie
Așa s-a întâmplat și acum, când s-a făcut această deratizare fără să existe vreo dovadă clară: fără o sesizare, fără molimă, fără invazie, fără un raport de la DSP sau DSV. Niciun cetățean nu a fost afectat, nu a existat o infestare reală care să justifice intervenția. Totuși, aceste animale – sterilizate, hrănite și monitorizate de noi de ani de zile – sunt constant hăituite de către administrație, în special de doamnele Lascu Cornelia și Sulec Elena. I-am întrebat direct: cu ce vă deranjează aceste animale? Nu am primit niciodată un răspuns coerent. Ele fiind sterilizate de 8 ani de noi.
Este vorba de o instigare la ură, pentru că, din 80 de locatari, poate 20 sunt activi în acest gen de atitudini ostile, dar aceștia reușesc să creeze o presiune colectivă. Știu sigur că nu au ce să-mi reproșeze legal, deoarece poliția însăși a confirmat: „Doamna are voie pe domeniul public, doar hrănește animalele și nu deranjează.” Am dovezi: poze, filmări, documente. Iar în ziua în care hrăneam animalele, am observat un afiș că se va face deratizare (nu dezinfecție). În realitate, câteva zile înainte, se făcuse deja dezinfecția pe scări, ceea ce este o procedură diferită.
A rugat administratorul să nu facă ceva care ar putea afecta animalele
În acea zi, am văzut-o pe doamna Vălascu și pe încă o femeie (foarte arogantă și narcisistă) lângă mașină. Le-am spus clar: „Vă rog, nu faceți nimic care ar putea afecta animalele.” M-au luat în râs. Mi-au spus: „Doamnă, dacă era periculos, muream noi primii.” Le-am răspuns: „Dar dumneavoastră nu ingerați substanțele! Știți ce înseamnă „a ingera“? Animalele da, pentru că se toaletează.”
,,Eu am văzut suflete în agonie“
Acum sunt foarte afectată, sunt distrusă emoțional. Am văzut suflete moarte. Și ele mi-au răspuns cu ironii. Eu le-am avertizat că substanțele toxice – chiar și în concentrații mici – pot avea efecte genetice în timp, pot afecta grav animalele. Am observat că unii locatari aveau măști speciale, conice, care protejează mai bine împotriva gazelor. Asta m-a făcut să mă întreb: de ce și-au luat astfel de măsuri, dacă era o simplă deratizare nepericuloasă?
Primul cadavru l-am găsit pe 5, 6 ale lunii. Am făcut poze. Erau în jurul blocului. Inițial nu am realizat gravitatea, dar apoi am înțeles că diluția substanței a fost greșită sau intenționat prea puternică. Am mers cu animalele la veterinar, care mi-a spus că simptomele corespund clar unui agent toxic. Miercuri le voi preda către DSV, pentru a fi analizate probele.
Mi s-a spus că doar la București se pot face analize oficiale ale substanțelor. Dar eu, ca persoană fizică, mă lupt să fac ceea ce statul ar fi trebuit să facă: să protejeze!
Absurd și revoltător
Primul cadavru l-am găsit pe 6, apoi unul într-o tufă, tot acolo. Le-am fotografiat, am păstrat probe. După data de 7 au început să moară în lanț. E greu și acum să vorbesc despre asta. Sunt extrem de emoționată.
Sunt convinsă că deratizarea a fost cauza. Și am început să sun la DSV, să duc un cadavru, sau măcar în ambalaj, ca să se poată preleva probe. Și mi s-a spus că doar DSV București poate. Apoi am sunat la Poliția Animalelor și mi-au spus că legea există, dar doar dacă a fost cu intenție... Eu nu m-am gândit la intenție.
,,Dacă nu a fost cu intenție, de ce au murit animalele?”
Intenție? Păi, dacă nu au avut intenție, atunci de ce au murit animalele? Substanța folosită nu ar fi trebuit să le afecteze. Și i-am întrebat: ,,Ce vreți? Să le ucideți?" V-am întrebat dacă un locatar sau... Nu ați avut o sesizare? O să vă trimit o poză cu împrejurimile, să vedeți cum s-a făcut curățenia, totul e impecabil, înțelegeți? Iar ei s-au erijat în funcție, spunând că legea permite, că primăria are voie să facă așa ceva, înțelegeți? Dar dacă nu a fost cu intenție, de ce au murit animalele?
Deratizarea a fost făcută din banii asociației de proprietari
Pentru că sunt suflete moarte, efectiv, iar eu sunt terminată. Psihologic, sunt terminată, înțelegeți? M-am dus la Poliția Animalelor și mi-au spus din nou: „Da, dar dacă nu a fost cu intenție...“ Nu m-am gândit că a fost cu intenție, dar asta s-a făcut din banii noștri, ai locatarilor, nu de către primărie sau altcineva.
Animalele sunt ale tuturor
Pur și simplu au făcut-o de la ei putere, înțelegeți? Bineînțeles că eu am sunat și am încercat să trimit mesaje, dar nu îmi răspunde nimeni. Nu îmi răspund, pentru că eu sunt un om virulent și le atrag atenția. Ce au cu animalele comunitare? Chiar mi-a spus cineva: „Doamnă, domnișoară, luați-le acasă pe ale dumneavoastră.” I-am răspuns: „Ale mele? Nu, sunt ale statului. Sunt ale tuturor!”
Este o chestie tacită, ea instigă oamenii. Și am întrebat-o: „Dar de ce instigați, doamnă? Ce aveți cu animalele? Ce rău v-au făcut animalele?” Din contră...
Vreau să spun că am dovezi de 8 ani, cu sterilizări făcute pe banii mei, ca să nu mai văd suferință, animale maltratate. Și toate astea le-am făcut gratuit. Înțelegeți?
Poliția Animalelor mi-a spus că, dacă nu a fost cu intenție, ei nu pot interveni. Mi-au zis să sun la 112, la autorități. Dar noi suntem în conflict cu această situație. Și le-am spus: „Poliția Animalelor este o glumă.“ Îmi pare rău să o spun, dar nu a fost nimeni de ajutor. Da, este o glumă, înțelegeți? Iar colegii dumneavoastră... îmi pare rău că vă plătim.
,,Într-o lume civilizată, calul nu mai e pus la jug”
Mie îmi foarte rău că eu vă plătesc! Din banii mei și ai dumneavoastră – pentru că, dacă am fi fost într-o țară civilizată, unde animalele de companie sunt considerate o formă de terapie, nu s-ar fi ajuns aici. Într-o lume civilizată, calul nu mai e pus la jug, pentru că omul, prin evoluția lui, a ajuns departe. Pisicile sunt duse în centre unde sunt copii...
Vă spun sincer, vin părinți, caută animăluțele și nu mai sunt. Nu mai este nimic.
Medicii veterinari roagă oamenii să pună apă pentru animale
Vreau să mă credeți. Să-i întrebați. Pentru că nu sunt ale mele – animalele astea sunt ale statului, ale tuturor. Sunt ale tuturor, înțelegeți? Le pun apă, le hrănesc, pentru că medicii veterinari ne roagă: „Oameni buni, puneți apă pe stradă, pentru păsări, pentru animalele străzii.” Ce v-au făcut ele?
Și să instigi lumea împotriva mea, când Poliția spune că am voie, pe domeniul public, să le hrănesc... De ce faceți lucrurile astea? Ei au făcut lucrurile astea, probabil omorând tacit, ascuns. Pentru că, dacă nu ar fi fost intenționat, acele animale nu mureau, înțelegeți?
A fost chemată poliția
Mi se pare aberant ca eu, o persoană fizică, să fiu cea care apără animalele. Sâmbătă a fost apogeul. Plângeam în hohote. Două animale agonizau și m-am dus la una dintre familii, una fiind președinta asociației de locatari, și m-am dus până la ușă. Am bătut cu pumnii în ușă, agitată. Am zis că nu mai pot. M-au filmat și au chemat poliția.
Am spus la poliție: „Domnule, sunt șapte cadavre.”
Video 1:
De-asta ei mă iau acum la mișto și întreabă: „Unde sunt cele șapte cadavre?” Sunt aruncate la gunoi. Și asta e. Dar am un certificat constatator. Când cineva a găsit o pisicuță pe care o iubea, a dus-o la veterinar. Și acolo scrie: „otrăvită”. Negru pe alb.
Și copiii din centrele de plasament, de la Siva, de la Baylor, au văzut cum se maltratează animalele în spate. Copii bolnavi, vulnerabili, au strigat la unii dintre vecini să nu mai lovească animalele. Vă dați seama ce imagine le oferim?
Lovită de vecin pentru că hrănea animalele
Vreau doar să înțelegeți și voi unde duce instigarea la ură. Și... am fost agresată. Am să vă trimit pozele. Am fost bătută în 2023, doar pentru că hrăneam animalele. De către un vecin.
Și am avut câștig de cauză. A fost pedepsit, i s-a dat muncă în folosul comunității. A fost considerat caz penal. Și am martori, și dovezi.
Video 2:
Mizeria este făcută de oameni, nu de animale
Știți că fac voluntariat și strâng mizeria din jur? Le spun mereu: „Mizeria nu este făcută de animale, ci de oameni.” Dar ei nu știu acest lucru. În schimb, continuă instigarea la ură: „Ce facem cu animalele?”. Și eu întreb: ,,Cu ce v-au deranjat animalele, când ele sunt sterilizate de mine? Toate sunt sterilizate, am dovezi clare.
Video 3:
Nu fac asta demonstrativ. Vreau doar să apăr pe cei care nu se pot apăra. Mă simt ca într-un coșmar, într-o țară în care nu mă mai regăsesc. Nu-mi mai doresc să trăiesc în această țară.
Nu-mi mai doresc această societate în care 60% sunt analfabeți funcționali. O țară rămasă în timp, în „iobăgie”. Eu îmi doresc normalitate, iar în alte țări – cum e Danemarca – terapia se face cu animale.
Dacă nu era cu intenție, atunci de ce au murit? Substanțele folosite la deratizare trebuie să fie conforme cu legea. Chiar și medicii de la clinicile veterinare mi-au spus că este posibil ca substanța să fi fost ascunsă într-o mască ce nu poate fi detectată. Probabil a fost ceva foarte puternic. Animalele au murit pe rând. Nu a mai rămas niciunul.
,,Ce v-au făcut animalele?”
Vreau să-i întreb pe acești oameni: Ce v-au făcut animalele? De unde atâta ură? Animalele nu au nicio vină. Noi, iubitorii de animale, nu am fost niciodată violenți! La un moment dat, oamenii trebuie constrânși să respecte regulile. Așa a fost de-a lungul istoriei: unele popoare au fost forțate să se civilizeze. Dacă nu vor educație, nu vor schimbare, atunci trebuie trași la răspundere.
Am spus că voi merge la administrație seara, să aflu ce firmă a făcut deratizarea, dacă s-a respectat legea și cine a aprobat. Trebuie să existe probe clare, pentru că dacă a fost o infestare, ar fi trebuit să existe o sesizare – din cele 4 scări, sunt 80 de apartamente. Cine a făcut plângerea? Pe ce bază?”
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
18.1° Constanța 










.jpeg_t.jpeg)


.jpg_t.jpg)

.jpg_t.jpg)

.jpeg_t.jpeg)



