Managementul kazah al Petromidia, între presiune fiscală și închiderea rafinăriei

Rafinăria Petromidia, unul dintre cele mai mari active industriale din România, se află în centrul unor tensiuni interne și speculații privind viitorul său, după mai multe luni marcate de disponibilizări și schimbări de personal. Situația este analizată diferit, în funcție de perspectiva adoptată, iar implicațiile pentru angajați, piața muncii și economia locală sunt discutate intens.

Perspectiva angajaților și a criticilor deciziilor managementului

Unii angajați și analiști avertizează că acțiunile recente ale managementului, provenit din Kazahstan, ar putea avea efecte negative semnificative asupra României. La începutul anului, compania a inițiat un program de plecări voluntare care oferea opt salarii compensatorii doar angajaților locali. Ulterior, au fost aduși angajați din Kazahstan cu pachete salariale semnificativ mai mari, ceea ce a creat tensiuni în rândul personalului existent. În anumite cazuri, angajați români ar fi fost supuși presiunilor pentru a pleca, inclusiv acțiuni considerate pasiv-agresive din partea departamentelor de legal și fiscalitate.

Mai mult, în contextul discuțiilor privind majorarea taxei de solidaritate, există informații potrivit cărora managementul kazah ar lua în calcul sistarea livrărilor de țiței către Rompetrol, cu eventuală închidere a rafinăriei și disponibilizarea întregului personal. Experții avertizează că un astfel de scenariu ar avea un impact puternic asupra pieței muncii din Constanța și București, asupra specializării personalului, precum și asupra aprovizionării cu carburanți, Petromidia deservind aproximativ 40% din cererea internă.

Criticile subliniază necesitatea implicării statului, acționar majoritar cu 40%, pentru a proteja interesele angajaților și securitatea energetică a țării, precum și pentru a verifica și ajusta eventualele discrepanțe salariale și practici interne considerate discriminatorii.

Perspectiva managementului și a investitorilor

Conducerea kazahă a companiei invocă două motive majore pentru deciziile luate în ultimele luni: taxa de solidaritate, care erodează profitabilitatea, și noul Contract Colectiv de Muncă, care a adus creșteri salariale considerate greu de susținut într-un context de volatilitate a pieței energetice.

Astfel, disponibilizările și programul de plecări voluntare nu sunt prezentate ca un abuz, ci ca o măsură de igienă economică, menită să reducă presiunea pe buget și să asigure supraviețuirea pe termen mediu. Mai mult, aducerea de angajați străini, plătiți mai bine și cu beneficii suplimentare, este justificată de conducere prin nevoia de expertiză și eficiență: „Experiența internațională costă, dar este singura care poate salva compania într-un context global competitiv.”

Un echilibru fragil

În acest context, viitorul rafinăriei Petromidia este incert, iar discuțiile despre rolul statului și despre politicile interne ale companiei sunt mai relevante ca niciodată. În timp ce angajații și specialiștii avertizează asupra riscurilor sociale și economice ale unor decizii agresive de restructurare, managementul insistă că măsurile sunt necesare pentru supraviețuirea economică a companiei.

În lipsa unui dialog constructiv și a unor decizii coordonate între acționari și autorități, consecințele asupra pieței muncii și aprovizionării cu carburanți ar putea fi resimțite la scară largă, în special în Dobrogea și capitală, și nu numai.