"Mantuirea este universala", spune monseniorul Bazilicii Sfantul Anton

Musulmanii vin sa se roage la Sfantul Anton

Preotul Ieronim Iacob, monseniorul Bazilicii Sfântul Anton a vorbit într-un interviu acordat cotidianului Replica despre planurile pe care le are pe viitor, despre credincioşii aflaţi în suferinţă şi care au nevoie de o rază de speranţă şi despre sărbătorile parcale care se apropie.

Reporter: Aţi fost numit în această funcţie în urmă cu aproximativ o lună de zile. Ce planuri aveţi?

Monseniorul Ieronim Iacob: Ca orice paroh, la început trebuie să-mi cunosc mai bine comunitatea, mai ales că la Constanţa, biserica catolică se află într-o postură nouă, prin crearea celei de-a doua parohii, respectiv Padre Pio, în cartierul Tomis Nord. Trebuie să menţionez faptul că, în urmă cu 15 ani, am mai fost paroh la Năvodari şi acolo am avut posibilitatea de a cunoaşte specificul pastoraţiei catolice din Dobrogea, care diferă puţin faţă de restul ţării, în sensul că aici avem o populaţie eterogenă. Noi avem în Dobrogea credincioşi veniţi de peste tot şi mai ales din Moldova, care, în mod sigur şi-au întemeiat familii. De asemenea, în Dobrogea există, pe lângă credincioşii creştin-ortodocşi şi catolici şi musulmani şi mă bucur enorm că biserica noastră este frecventată şi de ei.

Rep.: Musulmanii vin şi se roagă Sfântului Anton?

Monseniorul Ieronim Iacob: Ca orice alţi credincioşi, ei îi cer ajutor Sfântului Anton, care este cinsitit în toată lumea. Istoria este veche. Sfântul Anton de Padova este un călugăr din ordinul franciscanilor. Sfântul Francisc a fost în urmă cu decenii, unul dintre puţinii occidentali care a reuşit în secolul XIII să aibă raporturi senine cu lumea musulmană, chiar primit de sultanii din acele vremuri şi căruia i s-a îngăduit să înfiinţeze lăcaşuri sfinte. Desigur, el a vrut să fie misionar în Africa, dar n-a reuşit, apoi a naufragiat şi providenţa l-a îndreptat spre Europa. În prezent, societatea noastră trece printr- o perioadă grea şi peste tot se caută ajutor. El este un sfânt universal, care a făcut şi face bine atâtor oameni. Spre exemplu, în istoria spiritualităţii vedem că nu numai credincioşii catolici, dar şi cei din alte religii au găsit sprijin, ajutor la Sfântul Anton. Acestea sunt lucruri care nu pot fi explicate. Dumnezeu i-a dat sfântului Anton acest har, această putere de a face bine tuturor oamenilor. Mântuirea este universală. La fel şi sfinţii lui Dumnezeu, ei şi-au îndreptat atenţia spre toţi oamenii. Un alt exemplu este Maica Tereza de Calcuta care s-a sfinţit în lumea hindusă, într-o altă civilizaţie. Este clar că acestea sunt lucruri greu de explicat, dar este evident că Dumnezeu a vrut să-i dea Sfântului Anton această misiune.

Rep.: A crescut numărul enoriaşilor în ultima vreme?

Monseniorul Ieronim Iacob: Este greu de spus. Din cauza lipsei numărului de locuri de muncă, foarte mulţi enoriaşi au plecat să-şi caute servicii în străinătate. Pot spune că în privinţa tinerilor, se observă o diminuare a numărului de copii în familii, însă biserica noastră este destul de frecventată. Zilele acestea am definitivat chiar lista cu tinerii care vor participa la întâlnirea sfântului părinte papa cu tineretul catolic din Spania. Din Constanţa, avem opt tineri, care s-au înscris deja şi fac pregătirile necesare pentru acest eveniment internaţional. De asemenea, sâmbăta aceasta, toţi tinerii se întâlnesc la Năvodari, în cadrul unei zile de reculegere. La această întâlnire aşteptăm în jur de 60-70 de tineri. Aceasta va fi o zi de pregătire spirituală, o zi de meditaţie. Apoi, toţi vor face Calea Sfintei Cruci, o devoţiune specific catolică în perioada Postului Mare, urmată de o pregătire pentru sfânta spovadă.

Rep.: Anul acesta Paştele corespunde cu cel ortodox...

Monseniorul Ieronim Iacob: Paştele va coincide anul acesta cu cel al credincioşilor creştin-ortodocşi. Este o problemă de calcul matematic, de tradiţie, care nu depinde de noi. Desigur că poporul o percepe ca pe o rană, un semn al dezbinării care există în sistem. Ştiu că biserica catolică a făcut şi face în continuare demersuri pentru a stabili de comun acord cu toţi creştinii şi cu lumea protestantă o dată comună. Din câte ştiu eu şi-n biserica ortodoxă există mulţi ierarhi care ar dori acest lucru, asta ca să nu mai vorbim despre preoţii parohi care simt aceste diferenţe, această dezbinare. Eu cred că dificultatea vine mai ales din mediul monahic, motiv pentru care sperăm să se ajungă într-un final la aceaaşi dată. Ar fi un semn al eforturilor ecumenice.

Rep.: Ce pregătiri se fac pentru această sărbătoare?

Monseniorul Ieronim Iacob: Săptămâna Mare va începe cu duminica Floriilor, când vor fi sfinţite ramurile sălciilor, după care va fi citită Patima Domnului. Este o zi de sărbătoare, care deschide ciclul sărbătorilor pascale. Joia Mare vom participa la liturghia sfinţirii uleiurilor, la Bucureşti, pe urmă, seara vom avea o liturghie specială- liturghia care aminteşte de Cina cea de Taină. În cadrul acestei liturghii avem un ritual special, cel al spălării picioarelor. Sunt aleşi 12 bărbaţi cărora preotul paroh le spală picioarele, lucru pe care îl face şi Papa Benedict. Este un rit simbolic şi care ne aminteşte nouă preoţilor de identitatea noastră, că suntem miniştri ai sacramentelor, adică slujitori după exemplu lui Hristos, care nu a venit să fie slujit, ci să slujească. Vinerea Mare este o zi aliturgică, nu se vor trage clopotele, nu se va auzi orga, pentru că în această zi Hristos a murit pe cruce. Mai departe, vom face calea Sfintei Cruci, o ceremonie deosebită şi tot în această zi mai există un ritual care se numeşte Adorarea Sfintei Cruci. În urmă cu câţiva ani am primit o relicvă din Sfânta Cruce a Mântuitorului, iar ea va fi prezentată credincioşilor pentru adorare. În sâmbăta sfântă, ceremoniile vor începe seara, cu o liturghie specială în care va abunda proclamarea numelui lui Dumnezeu, apoi se va sfinţi focul cu care se va aprinde lumânarea pascală.

Rep.: Care sunt problemele cu care vă confruntaţi?

Monseniorul Ieronim Iacob: Dacă ne referim la clădire, avem o biserică foarte deosebită pentru structura ei arhitectonică, dar care are nevoie de restaurare, trebuie curăţată, schimbată lumina electrică, înfrumuseţat altarul. Revenind la ce este mai important, oamenii, noi le oferim un mesaj spiritual, însă nu putem face abstracţie de greutăţile momentului. Căutăm de fiecare dată să venim în ajutorul lor şi-n plan material. În ultima perioadă am căutat să identificăm bolnavii din parohie, iar în fiecare duminică îi vizităm acasă pentru a-i spovedi. În plus, acolo unde sunt lipsuri materiale, le vom oferi nişte pacheţele ca să aibă şi ei ce să pună pe masă de sărbători.