Neurologii explică de ce amintirile nu pot fi accesate post-mortem

Posibilitatea extragerii și recreării amintirilor unei persoane decedate este un subiect complex, aflat la intersecția dintre știință și ficțiune. Amintirile sunt codificate în creier prin grupuri de neuroni, formând engrame.

Acestea nu sunt localizate într-un singur punct, ci distribuite în diverse zone cerebrale, precum hipocampusul (memorie pe termen scurt și lung), lobul parietal și cortexul senzorial (detalii senzoriale și spațiale).

Engramele sunt conectate prin sinapse, spații între neuroni unde circulă semnale electrochimice, iar reactivarea acestor conexiuni permite rememorarea. Consolidarea amintirilor în timp și migrarea lor în alte zone cerebrale complică procesul de localizare și extragere.

Amintirile nu sunt fișiere digitale

Extragerea amintirilor este dificilă deoarece acestea nu sunt simple fișiere digitale. Memoria umană este reconstructivă, nu reproductivă: creierul completează fragmente de evenimente cu informații existente, ceea ce face dificilă recrearea fidelă.

Pentru a extrage o amintire ar fi necesară identificarea precisă a engramelor, un model complet al creierului uman și scanări cerebrale pe durata vieții. Chiar și așa, recrearea ar fi o aproximare, influențată de emoții, perspective și interpretări personale.

Dincolo de dificultățile tehnice, există și dileme etice legate de confidențialitate, consimțământ (imposibil de obținut de la o persoană decedată) și potențialul de utilizare greșită a acestei tehnologii, scrie incredibilia.ro.

Amintirile sunt unice și legate de persoana care le-a trăit, iar în prezent, dispar odată cu aceasta, citează stiripesurse.ro.