Nu vă mai asigurați mașinile la ASIROM... un șofer a plătit jumătate dintr-o piesă pe care asiguratorul ar fi trebuit să o plătească complet

Un șofer din Constanta s-a trezit în fața unui absurd episod birocratic care pare desprins dintr-un manual de practici abuzive ale companiilor de asigurări. Deși mașina sa a fost lovită în partea stângă și bara din față distrusă complet, Asirom VIG a decis că va plăti doar 50% din valoarea piesei, pe motiv că existau „zgârieturi minore anterioare”. Ironia? Bara, „zgâriată” înainte, a fost făcută țăndări în urma accidentului. Cu alte cuvinte, compania a despăgubit doar jumătate dintr-un obiect care, în realitate, nu putea fi reparat pe jumătate.

„Bara e un întreg, dar Asirom o plătește pe bucăți”

Proprietarul mașinii povestește că, după accident, a dus autoturismul la service, unde specialiștii au confirmat că piesa trebuia schimbată integral. Evaluarea inițială a fost transmisă către Asirom, care a aprobat doar o parte din sumă, fără să consulte beneficiarul.

Dauna mașinii în urma accidentului

„M-au pus în fața faptului împlinit”, spune șoferul. „Când m-au sunat de la service să-mi spună că mașina e gata, mi-au zis că Asirom a acoperit doar jumătate din prețul barei — 868 de lei dintr-un total de aproape 1.700. Nici măcar nu m-a contactat nimeni să mă întrebe dacă sunt de acord.”

Zgârieturile inițiale înainte de accident

Cu alte cuvinte, despăgubirea a fost decisă unilateral, fără comunicare, fără transparență și fără drept real de contestare înainte de finalizarea lucrării.

Asigurarea obligatorie, dar drepturile facultative

Situația ridică întrebări grave despre modul în care funcționează sistemul RCA în România. Deși legea obligă fiecare șofer să aibă asigurare, în practică, companiile de asigurări par să decidă discreționar cât, când și pentru ce plătesc. 

Cazul Asirom nu e singular. Mii de români reclamă că sunt forțați să suporte o parte din costurile daunelor, chiar și atunci când nu sunt vinovați. Motivarea este adesea aceeași: „zgârieturi anterioare”, „uzură normală”, „daune preexistente”. Termeni folosiți ambiguu, dar suficienți pentru a tăia sume consistente din despăgubiri.

„Mi-au spus de la constatare că am dreptate, că bara e un întreg și trebuia înlocuită complet. Dar m-au avertizat că, de obicei, plângerile nu se rezolvă. Au zis că nu exista număr de telefon pentru acest tip de solicitare dar pot trimite un e-mail, dar răspunsul va fi negativ”, explică păgubitul. Un dialog care ilustrează perfect resemnarea sistemică din interiorul industriei.

Pentru un eventual demers legal, șoferului i s-a recomandat să apeleze la SAL-FIN, instituția care mediază litigiile dintre consumatori și companiile de asigurări. Dar câtă speranță poți avea într-un proces care durează luni, pentru o daună de 868 de lei, în timp ce mașina e deja reparată și factura plătită?

Plata pe jumătate, dreptate deloc

Cazul arată cum un detaliu birocratic – o „zgârietură minoră” – devine pretextul perfect pentru ca o companie mare să își reducă pierderile, pasând costurile către client. În timp ce reclamele vorbesc despre „încredere” și „siguranță”, realitatea din service-uri arată cu totul altfel: păgubitul plătește pentru dauna produsă de altul.

Nu este vorba doar de valoarea daunei. Este vorba de principiul care se erodează cu fiecare astfel de caz: încrederea că asigurarea te protejează atunci când nu ești vinovat.

O cultură a nepăsării instituționalizate

Asirom nu a comunicat în acest caz, dar experiențe similare arată o cultură instituționalizată a minimizării daunelor. Lipsa de transparență, absența unui canal real de contact și atitudinea pasivă a reprezentanților sunt tot atâtea semne ale unei industrii care se apără, nu care apără.

Românii plătesc anual miliarde pentru RCA, dar, în momentul în care au nevoie de despăgubire, se lovesc de tăcere, tergiversare și decizii arbitrare. În teorie, asigurarea oferă siguranță. În practică, prea des oferă doar frustrări.

Povestea barei plătite pe jumătate nu este doar o anecdotă, ci un simptom. Un simptom al unui sistem în care clientul cinstit, devine dușmanul propriei sale polițe. Iar până când instituțiile statului nu vor interveni ferm, asigurările vor continua să fie o loterie în care, de cele mai multe ori, câștigă doar compania.

Video: