Penitenciarul Galați a rămas fără medici psihiatri și cere sprijinul Spitalului Penitenciar Poarta Albă

Sistemul penitenciar românesc se clatină între lipsa de personal și supraaglomerare. La Galați, un singur medic psihiatru trebuie să se ocupe de zeci de pacienți psihici gravi, iar conducerea a ajuns să ceară sprijin de urgență Spitalului Penitenciar Poarta Albă Constanța.

Prima pagină a solicitării Penitenciarului Galați

Secția pentru psihici gravi – 86 de pacienți și un singur medic

Penitenciarul Galați a ajuns la capătul puterilor și solicită oficial ajutorul Spitalului Penitenciar Poarta Albă Constanța. Conducerea cere încheierea rapidă a unui contract de prestări servicii cu un asistent de medicină generală cu atribuții în psihiatrie, pentru a acoperi lipsurile dramatice din sistem.

Intrarea în Penitenciarul Galați

Situația este critică: unitatea găzduiește o secție specială pentru bolnavi psihici gravi, unde 86 de deținuți își duc zilele în regim de tratament. Dintre aceștia, 83 sunt dependenți de supraveghere medicală permanentă, dar există doar un singur medic psihiatru care, evident, nu poate face față.

Contractul propus ar urma să fie finanțat din fondurile penitenciarului și să fie valabil până la sfârșitul anului 2025. Condițiile pentru ocuparea postului sunt clare: certificat OAMGMAMR, poliță de malpraxis, aviz de medicina muncii și respectarea strictă a legii.

Programul este unul standard – 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Remunerația: 50 de lei pe oră. O sumă care, în condițiile date, pare mai degrabă o compensație simbolică pentru un volum uriaș de muncă și o responsabilitate uriașă.

Curtea Penitenciarului Poarta Alba

În realitate, apelul disperat al Penitenciarului Galați nu e decât o oglindă a prăbușirii întregului sistem penitenciar, unde personalul insuficient și suprasolicitat abia mai ține în viață un mecanism ce riscă să cedeze.

Probleme majore și provocări

Supraaglomerarea a devenit regula, nu excepția. România are peste 116 deținuți la 100 de locuri, cu mult peste standardele europene. Spațiul minim de 4 metri pătrați pe persoană rămâne o iluzie pe hârtie, iar în realitate deținuții trăiesc înghesuiți, ceea ce alimentează tensiuni, violențe și un climat permanent de nesiguranță.

Multe penitenciare sunt supraaglomerate de ani buni de zile

În ciuda investițiilor anunțate cu surle și trâmbițe, condițiile din penitenciare rămân la fel: celule insalubre, lipsa apei calde și igienă precară. Lipsa de personal medical lasă bolile cronice și tulburările psihice netratate sau tratate superficial, crescând riscul unor tragedii iminente și al recidivei după eliberare.

Deținuții sunt trimiși la sute de kilometri distanță de familii, izolați nu doar de societate, ci și de orice sprijin afectiv. Procedurile complicate și lipsa locurilor în penitenciarele mai apropiate fac ca vizitele să devină un lux, ceea ce afectează reintegrarea și alimentează recidiva.

Deținuți ilustrând condițiile dificile și provocările sistemului penitenciar românesc

Nici angajații nu scapă: gardienii și personalul medical lucrează la limita suportabilului, cu resurse puține și pericole constante. Supraaglomerarea, violențele și lipsa sprijinului psihologic transformă munca într-un coșmar zilnic. În lipsa specialiștilor, rolul reeducativ al detenției e complet compromis – penitenciarele au ajuns simple depozite de oameni, nicidecum centre de reintegrare.