Pericolul injectării cu botox în cabinetele neautorizate

Medicii trag un semnal de alarmă cu privire la riscurile la care oamenii se expun dacă aleg să se injecteze cu botox sau acid hialuronic în cabinete neautorizate. Specialiștii avertizează că există posibilitatea ca pacienții să se îmbolnăvească cu botulism. 

Pericolele injectării cu botox sau acid hialuronic în cabinetele neautorizate

Într-un stat american, 17 persoane au contactat această boală rară, care poate fi chiar fatală din martie și până în iulie.  Două dintre cazuri s-au confruntat cu complicații și au ajuns la terapie intensivă. 

În ultimii ani, au fost înregistrate și în România cazuri în care niște persoane realizau aceste proceduri estetice fără să aibă studiile necesare, scrie realitatea.net.

Ce este botoxul (toxina botulinică)

Toxina botulinică este o neurotoxină produsă de bacteria Clostridium botulinum și este una dintre cele mai agresive toxine cunoscute până acum. Numită și „otrava miraculoasă”, această neurotoxină poate fi contractată prin ingestia de alimente contaminate sau dacă sporii bacteriei botulinice intră în contact cu o rană deschisă.

Există șapte tipuri diferite de toxine produse de această bacterie, precum A, B, C, D, E, F și G. Cea mai puternică este cea de tipul A, urmată de B şi F și este asociată cu o afecțiune gravă care poate duce și la deces.

FDA (Food and Drug administration) a aprobat pentru prima dată utilizarea toxinei botulinice în scopuri terapeutice în 1989 pentru strabism. Există patru tipuri de formule pentru toxina botulinică A și un tip de toxină botulinică B: incobotulinumtoxinA (Xeomin), onabotulinumtoxinA (Botox), prabotulinumtoxinA-xvfs (Jeuveau), abobotulinumtoxinA (Dysport) și rimabotulinumtoxinB (Myobloc/Neurobloc).

În ultimii 20 de ani, această neurotoxină a început să fie folosită peste tot în lume în scopuri cosmetice. Medicii esteticieni folosesc frecvent toxina de tipul A pentru netezirea temporară a ridurilor faciale, a decolteului și a gâtului.

Totuşi, toxina botulinică poate fi folosită și în numeroase afecțiuni medicale, acolo unde tratamentele clasice nu duc la rezultatele așteptate.

Utilizări în domeniul estetic

Tratamentul cu toxină botulinică din aria estetică a fost denumit de americani ca “lunchtime procedure”, adică intervenția făcută în pauza de prânz. Asta pentru că tratamentul cu botox este rapid, iar pacientul nu are nevoie de recuperare după injectarea cu botox.

De regulă, injectarea de toxină botulinică se folosește pentru:

• netezirea temporară a ridurilor și îmbunătățirea aspectului facial (ridurile care pot fi corectate pot fi medii sau profunde, iar injectarea de botox se face de obicei în etajul superior al feței (la nivelul frunții, periocular), dar pot fi remediate și ridurile din jurul buzelor;
• îmbunătățirea aspectului de bărbie dublă sau gușă;
• diminuarea ridurilor de la nivelul gâtului;
• corectarea zâmbetului gingival;

De asemenea, botoxul se folosește și pentru diverse tipuri de alopecii, deși mecanismul exact de acțiune nu este complet elucidat (se presupune ca induce creșterea aportului de oxigen prin scăderea presiunii de la nivel vascular, consecutiv relaxării musculare).

Utilizări în domeniul medical

În 2002, Food and Drugs Administration din Statele Unite a permis utilizarea toxinei botulinice de tip A și în scopuri medicale, terapeutice. Acum, substanța este folosită în numeroase afecțiuni, precum:

• strabism;
• distonia focală;
• torticolis spasmodic - o afecțiune care determină contracții ale mușchilor de la nivelul gâtului și umerilor;
• diverse tulburări de mișcare spastică;
• bruxism;
• blefarospasmului (clipire incontrolabilă);
• hipersalivare;
• migrenă cronică;
• vezică hiperactivă.

Studiile în jurul folosirii acestei toxine sunt în continuă desfășurare, mai ales pentru bolile cronice unde tratamentele clasice nu au dat încă rezultate.

Alte utilizări în dermatologie încă în studii:

• Scăderea secreției de sebum;
• În rozacee și flushing facial;
• Prevenirea formării cicatricilor;
• Psoriazis;
• Boala Darier;
• Boli buloase;
• Notalgia parestetică;
• Hidradenita supurativă;
• Dishidroză;
• Raynaud;
• Hiperhdiroză (transpirație excesivă);
• Lichen simplex cronic;
• Keratodermie aquagenică.

Cum se administrează și cum acționează

Administrarea propriu-zisă de toxină botulinică presupune folosirea unui ac foarte fin cu ajutorul căruia neurotoxina se injectează în zonele dorite. De regulă, procedura presupune 4 - 10 injectări. Durerea este redusă și nu necesită anestezie locală. Sunt însă și medici care folosesc o cremă anestezică pentru a crește confortul pacientului.

Avantajul tratamentului cu botox este acela că nu necesită internare, durează maximum 20 de minute, iar după terminarea lui pacientul își poate relua activitatea în totalitate. 

Există totuși o serie de recomandări după o astfel de procedură:

• Pentru a evita apariția unor reacții adverse, zona supusă tratamentului cu botox nu trebuie masată pentru 3-4 ore;
• De asemenea, pacientul nu trebuie să stea întins la orizontală sau să aplece capul înainte după intervenție pentru minimum două ore, pentru a evita migrarea toxinei botulinice;
• Se evită tratamentele faciale pentru o perioadă de două săptămâni după tratament.
• Se evită administrarea de aspirina înainte și după procedură.
• Efectul injecțiilor cu botox începe să fie vizibil la 2-5 zile de la intervenţie şi este cel mai clar după două săptămâni. Rezultatul durează între 2 şi 6 luni.

Atunci când este injectată, toxina botulinică blochează temporar transmiterea de impulsuri nervoase la nivelul musculaturii unde s-a intervenit, respectiv formarea ridurilor de expresie. Prin absența contracturii, pielea de la suprafață rămâne întinsă și, deci, nu se mai ridează. În plus, zona devine mai luminoasă ca urmare a vasodilatației de la nivel local. În timp, însă, nervii creează alte conexiuni și reîncep să transmită impulsuri nervoase la respectivii mușchi.

Contraindicații

Există mai multe categorii de persoane pentru care utilizarea toxinei botulinice este contraindicată:

• persoanele cu sindrom Eaton-Lambert, neuropatii, scleroză laterală amiotrofică
• (sau orice alt tip de afecțiune neuromusculară);
• femeile însărcinate sau cele care alăptează;
• persoanele cu alergii cunoscute la toxină sau albumină;
• persoanele care urmează tratament cu antibiotice pentru infecții locale;
• persoanele cu instabilitate psihologică;
• persoanele cu vârsta peste 65 de ani din cauza unui răspuns inadecvat al organismului;
• persoanele care urmează tratament cu anticoagulante sau antiagregante plachetare.

Riscuri și reacții adverse

De regulă, riscurile date de injectarea cu toxină botulinică sunt foarte mici, dar sunt situații când pot apărea reacții adverse minore precum:

• sângerare, învinețirea sau inflamarea zonei injectate;
• durere locală ușoară;
• dureri de cap care se remit de obicei în 2 - 4 săptămâni;
• stări de vomă;
• greață;
• paralizie a mușchilor apropiați;
• strabism;
• ptoza (căderea) pleoapelor;
• unele persoane pot dezvolta anticorpi și astfel rezultatele procedurilor nu mai sunt vizibile.