Plafonarea energiei în cifre: 80 mld. la bugetul de stat, 33 mld. plătite și 8 mld blocate

Până în prezent, peste 33 de miliarde de lei au plecat din bugetul de stat către furnizorii de energie și gaze, sub pretextul protejării consumatorilor. Statul susține că și-a făcut treaba, furnizorii spun că mai au miliarde de recuperat, iar ANRE validează dosare într-un ritm care aparent stârnește nemulțumirea părților implicate. În tot acest timp, aceeași criză energetică a umplut vistieria statului cu 80 de miliarde de lei. Cine minte, cine întârzie și cine plătește nota de final?

Statul român a turnat, între 2022 și 2025, peste 32 de miliarde de lei în schema de plafonare și compensare a prețurilor la energie electrică și gaze naturale, potrivit datelor oficiale oferite presei de Ministerului Energiei și Ministerului Muncii la sfarsitul anului trecut. La zi, estimările arată că suma a depășit deja 33 de miliarde de lei, o cifră colosală prezentată drept dovadă de grijă față de populație. În realitate, această „grijă” vine la pachet cu o datorie de aproximativ 10 miliarde de lei și cu un haos administrativ greu de mascat.

Cea mai mare parte a banilor a mers direct către furnizorii de energie, pentru facturile plafonate ale consumatorilor casnici și non-casnici. Alte sume, mai discrete, au fost direcționate către sectorul cărbunelui și către ajutoare punctuale pentru consumatorii vulnerabili. Imaginea de ansamblu este simplă: statul a cheltuit masiv, dar a făcut-o fără să fie capabil să închidă la timp propriile obligații.

Plăți bifate, datorii ascunse

Mecanismul este bine cunoscut și la fel de greoi: furnizorii depun cererile de decontare la ANRE, instituția verifică și validează documentele, iar apoi ministerele plătesc. Ministerul Energiei achită facturile pentru consumatorii non-casnici, iar Ministerul Muncii, prin ANPIS, se ocupă de cei casnici. Pe hârtie, totul funcționează. În realitate, blocajele se adună exact acolo unde controlul este cel mai slab.

Ministerul Energiei a transmis că, pentru consumatorii non-casnici, valoarea decontată din 2022 până la finalul anului trecut se ridică la peste 17,4 miliarde de lei. În paralel, ANPIS a plătit aproximativ 14,7 miliarde de lei pentru consumatorii casnici. Ambele instituții susțin, senin, că nu înregistrează restanțe la plată.

ANRE, frâna de mână a sistemului

Doar că furnizorii nu văd lucrurile la fel. Potrivit Federației ACUE, restanțele reale nu sunt la ministere, ci la ANRE, acolo unde cererile stau la validare luni sau ani întregi. Peste 8 miliarde de lei sunt încă neconfirmate, bani cheltuiți deja de furnizori, dar nerecunoscuți oficial de stat.

Dana Daraban, directorul executiv al ACUE, a spus-o fără menajamente: “la ritmul actual de confirmare, de circa 40 de milioane de lei pe lună, validarea celor 8,3 miliarde restante ar dura aproximativ 16 ani. Șaisprezece ani de așteptare pentru bani promiși prin lege, într-o schemă impusă tot de stat. Asta nu mai este întârziere, este sabotaj birocratic.”

Dana Daraban, directorul executiv al ACUE

Între timp, statul mimează responsabilitatea și pasează vina dintr-o instituție în alta, în timp ce furnizorii sunt forțați să finanțeze din propriul cash-flow o politică publică prost gestionată. Rezultatul este un sistem tensionat, cu riscuri reale pentru investiții și stabilitatea pieței.

Criza care a umplut bugetul

Ironia supremă este că aceeași criză energetică, invocată obsesiv pentru justificarea plafonărilor, a fost o mană cerească pentru bugetul de stat. Din 2022 până în 2025, statul a încasat peste 80 de miliarde de lei din taxe și dividende din energie, potrivit calculelor AFEER. Cu alte cuvinte, statul a câștigat mai mult decât a cheltuit, dar se poartă de parcă ar fi pe minus.

În paralel, pentru consumatorii vulnerabili, Guvernul a alocat un miliard de lei pentru vouchere de 50 de lei, destinate plății facturilor după liberalizarea de la 1 iulie 2025. Surpriza? În sistem s-au înscris sub un milion de consumatori, deși estimările oficiale vorbeau de 2,5 milioane de beneficiari. Ori datele inițiale au fost umflate, ori mecanismul este atât de prost conceput încât oamenii nici nu-l folosesc.

Guvernul vrea acum să prelungească aceste ajutoare până în 2026 și să includă și facturile la gaze, discutând timid despre simplificarea sistemului prin facturi reduse direct. Tradus din limbaj administrativ, asta înseamnă că statul recunoaște, indirect, că soluția actuală este un eșec.

Schema de plafonare a energiei a fost vândută ca un scut pentru populație, dar a ajuns să fie un labirint al datoriilor și întârzierilor. Statul a plătit miliarde, a câștigat și mai multe miliarde, dar a lăsat furnizorii captivi într-un sistem blocat. Criza energetică a trecut, haosul administrativ a rămas. Iar nota de plată finală riscă să fie achitată tot de consumatori, sub forma unor prețuri mai mari și a unei piețe din ce în ce mai fragile.