Poate deveni Portul Constanța hub-ul reconstrucției Ucrainei? Cât de realist e planul și ce implică. Video

Portul Constanța a intrat în ultimii doi ani în atenția Europei, după ce fluxurile comerciale din Ucraina au fost deviate masiv prin România. În 2023, traficul a atins un nivel record, de peste 92 de milioane de tone, iar operatorii privați au investit în extinderea capacităților de containere, terminale pentru mărfuri vrac și linii Ro-Ro. Autoritățile române au început la rândul lor proiecte pentru un al doilea acces feroviar în port, în timp ce fondurile europene din programul „Solidarity Lanes” au transformat Constanța într-un punct esențial pentru exporturile și importurile Ucrainei. În paralel, planul european de reconstrucție al Ucrainei prevede până la 50 de miliarde de euro până în 2027, bani care vor alimenta cererea de materiale de construcții, echipamente și logistică. Toate acestea fac ca ideea unui hub regional la Constanța să fie mai mult decât o simplă ambiție. Și totuși, lucrurile nu sunt chiar așa roz pentru orașul nostru.

Modernizarea portului și presiunile geopolitice împing România în prima linie a reconstrucției

Pentru România, miza este importantă, dacă am putea trece peste corupția sistemică ce există deja în port de decenii. Beneficiile economice s-ar traduce prin locuri de muncă mai bine plătite în logistică și transporturi, venituri fiscale mai consistente și modernizarea infrastructurii care ar rămâne în economie și după ce războiul se va fi încheiat. Producătorii regionali ar putea folosi Constanța drept poartă pentru export, iar Dunărea și porturile secundare de la Galați, Brăila și Tulcea ar fi revitalizate prin investiții de conectivitate. Pe termen lung, România ar putea câștiga statutul de hub regional pentru reconstrucția unei țări întregi, cu efecte de ancorare economică și geopolitică.

Dar beneficiile vin la pachet cu costuri sociale și percepții negative. Locuitorii din Constanța se confruntă deja cu trafic intens, poluare și creșterea prețurilor la chirii, iar amplificarea fluxurilor comerciale riscă să accentueze aceste probleme. Mai mult, proximitatea războiului generează anxietate: drone rusești au căzut în mai multe rânduri în zona de frontieră, iar oamenii se tem de posibile efecte colaterale. În plan politic, tema reconstrucției Ucrainei a fost deja folosită în campania electorală, într-un context în care sondajele arată la ora actuală o majoritate pro-UE și NATO, dar această atitudine generală pare să fie în declin. Există, desigur, și un nivel ridicat de oboseală și neliniște față de implicarea României într-un conflict prelungit, în absența securității economice generate de ultima guvernare.

Fezabilitatea proiectului depinde de câțiva factori-cheie. În primul rând, securitatea rutelor. Deși asigurările de război pentru nave au fost extinse și au permis continuarea transporturilor pe Marea Neagră, atacurile asupra porturilor ucrainene de pe Dunăre cresc costurile și obligă la devieri frecvente. În al doilea rând, infrastructura „ultimului kilometru” este în continuare deficitară, iar capacitatea de conectare feroviară și rutieră către port rămâne un blocaj major. În al treilea rând, reglementările vamale și controalele trebuie să fie eficiente, pentru a permite tranzitul rapid, dar și pentru a calma tensiunile fermierilor români, care se tem de competiția cu produsele ucrainene. Și nu în ultimul rând, există întrebarea competiției regionale: dacă porturile ucrainene rămân funcționale și sigure, o parte a fluxurilor va evita Constanța; dacă nu, România va rămâne principalul ocol.

Guvernul are de răspuns și la o provocare de imagine. O bună parte a opiniei publice percepe implicarea României în reconstrucția Ucrainei drept o povară, nu o oportunitate. Pentru a schimba această percepție, autoritățile ar trebui să livreze rapid proiectele de infrastructură promise, să facă vizibile beneficiile la nivel local prin programe de mobilitate urbană și protecția mediului, să fie transparente în privința fluxurilor care trec prin țară și să pregătească un plan clar de gestionare a riscurilor de securitate.

Verdictul este nuanțat. Din punct de vedere economic și logistic, Constanța are șanse reale să devină un hub al reconstrucției Ucrainei, cu beneficii substanțiale pentru România. Din punct de vedere social și politic însă, rezistența internă nu trebuie ignorată. Succesul depinde nu doar de bani și infrastructură, ci și de capacitatea guvernului de a demonstra românilor că această inițiativă le aduce avantaje concrete, nu doar costuri și riscuri.

Video:

.