Portul Constanța rămâne, în continuare, poarta marilor fraude fiscale din România

După ce s-a luat de borcanul de gem fiert în gospodărie, statul român își îndreaptă lupa spre fructele și legumele care intră zilnic prin Portul Constanța... în spatele mirosului de fructe exotice stau sute de milioane de euro care ocolesc bugetul public. Evaziunea fiscală cu produse din Asia este uriașă, dar nimeni nu știe exact cât de mare – iar autoritățile locale par să privească totul din tribune.

Portul Constanța, „autostrada evaziunii“

Lupta împotriva evaziunii fiscale a intrat într-o nouă fază: după ce gemul făcut în casă a fost acuzat că afectează colectarea de TVA, acum ținta sunt bananele, portocalele, ceapa și ardeiul care ajung în România prin Portul Constanța.

Pepeni importați din Grecia

În spatele containerelor stivuite pe chei, între zgomotul macaralelor, se ascund scheme fiscale ingenioase care păgubesc statul cu milioane de euro.

Paleți de cartofi gata pentru comercializare

Constanța nu e doar o poartă comercială spre Asia, ci și epicentrul unei economii paralele. Aici se debarcă tone de fructe și legume provenite din Turcia, Iran, Liban, India sau Indonezia, iar o parte dintre ele „dispar” fiscal înainte de a ajunge în piețele din țară.

Portul Constanța

Evaziune de miliarde, estimări inexistente

Autoritatea Vamală Română a descoperit că în ultimii trei ani, fructe și legume din Asia au fost declarate sub coduri tarifare greșite sau cu origine falsă. Practic, importatorii și-au creat un labirint birocratic menit să reducă taxele datorate statului. Cele mai frecvent implicate produse: bananele – cele mai importate fructe de către România, cu peste 200 de milioane de euro anual – urmate de portocale, ceapă, ardei, fasole și mazăre congelată.

Vama Agigea

În acte, multe dintre aceste produse păreau că vin din Uniunea Europeană sau din țări cu regim fiscal preferențial. În realitate, navele lor au acostat direct la Constanța după drumuri lungi din Asia. Efectul: pierderi uriașe la buget și distorsionarea pieței interne, unde micii producători români acuza ca nu pot concura cu marfa „ieftină“ care scapă de taxe.

Taraba de legume

Deși evaziunea fiscală din comerțul cu fructe și legume este considerată o prioritate în programul de guvernare al premierului Ilie Bolojan, nicio instituție nu a putut spune cât de mare este fenomenul. Autoritatea Vamală confirmă că există nereguli, însă nu are o evaluare exacta a prejudiciului. Ministerul Agriculturii, întrebat despre aproximarea dimensiunii pieței negre, s-a spălat pe mâini: nu este competența sa.

Saci de cartofi 

În tot acest timp, România importă oficial peste 1,5 miliarde de euro în fructe și legume anual. În realitate, valoarea ar fi considerabil mai mare, pentru că o parte din marfă nu apare niciodată în contabilitate. Într-o economie în care evaziunea fiscală totală depășește 10% din PIB, legumele și fructele asiatice par să fi devenit noul simbol al neputinței statului.

Digitalizare pe hârtie, bani pierduți în port

Autoritatea Vamală Română susține că digitalizarea și interconectarea bazelor de date ar trebui să reducă evaziunea. Dar în Constanța, controlul rămâne adesea formal. Cu mii de containere care trec zilnic prin port, verificările sunt uneori selective, iar lipsa de personal și de echipamente moderne face imposibilă urmărirea completă a fluxurilor.

Autoritatea Vamală

Rezultatul: importuri fictive, marfă trecută prin firme-fantomă și facturi „corectate” la limita legii. Unele dintre aceste firme dispar la câteva luni după ce au operat câteva zeci de transporturi. Altele își mută sediile între județe pentru a evita controalele. Totul se întâmplă în văzul autorităților.

Premierul Ilie Bolojan a anunțat în programul său de guvernare că va face din combaterea evaziunii la nivel național o prioritate iar cea din Portul Constanța nu e o excepție. Însă, în lipsa unei estimări clare a pierderilor și fără o coordonare între ANAF, Vamă și Ministerul Agriculturii, promisiunea riscă să rămână o simplă frază de campanie.

Pentru Constanța, miza nu este doar fiscală. Portul, deja sufocat de transporturile asiatice, riscă să-și piardă reputația de poartă comercială a Europei de Est și să devină sinonim cu traficul și corupția. Daca nu a ajuns deja.

În piețele din țară, nimeni nu pare sa știe exact de unde vin fructele care se vând pe tarabe. Unele sunt aduse legal, altele trec prin lanțuri oculte de distribuție care șterg urmele. Pentru consumatorul român, diferența este invizibilă – dar pentru stat, ea înseamnă sute de milioane pierdute anual.

Evaziunea fiscală din comerțul cu fructe și legume nu e doar o problemă de taxe, ci una de suveranitate economică. Când Portul Constanța devine punctul de intrare pentru mii de containere „fantomă”, statul își pierde controlul asupra propriei economii.

Deocamdată, autoritățile par să creadă că digitalizarea va rezolva totul. Însă fără controale reale și fără o urmărire strictă a lanțului de import – din port până în piață – România va continua să importe evaziune la pachet cu bananele și portocalele.

Iar în timp ce fiscaliștii se ceartă pe cifre și responsabilități, portul continuă să lucreze non-stop. Macaralele ridică containerele, camioanele pleacă spre țară, iar mirosul de fructe exotice din Constanța ascunde, zi după zi, mirosul rânced al banilor pierduți.